July 21

Mulțumesc, Electric Castle!

M-am întors de câteva zile bune de la Bonțida via Cluj via toate satele si orașele de pe drum, că am venit cu autocarul. Unul special, cu cocktails, internet, măsuțe și muzică mișto în boxe, cât să prelungească starea perfectă de la Electric Castle – cinci zile de bucurie, țopăială și relaxare absolută, zeci de mii de pași (brățara fericită!) merși ori dansați, ceai din Tatra, muzică, joacă și-un dram de alint.
Nu sunt prea sigură, dar cred că prima ediție de EC a fost acum doi ani, când am mers mai mult să mă văd cu un prieten care venea din Australia. Mi-a plăcut, am zis că mai fac. Și am mai făcut – anul trecut, la invitația Mastercard, nu că nu m-aș fi dus oricum, chiar și cu noroiul aferent, și anul ăsta, cum ziceam, în aceeași formulă, că mi-a plăcut!

Anul trecut, bocancii mei au cedat nervos așa că am zis sărumâna pentru brățara care mă lăsa să urc la Premium, în lounge, din când în când, cât să se mai scurgă apa de pe mine și să nu-mi facă vinul șpriț, că mie-mi place mai sec. Nu c-aș fi vreo fițoasă, că nu-s (deși par), ba chiar îmi place ploaia la concerte, vara, dacă e cald, și am bântuit mult anul trecut prin ploaie și nămol electric. Prin urmare, anul ăsta, am primit iar brățara prețioasă, am împachetat două perechi de bocanci ȘI cizme de cauciuc (ia-o p’asta, noroiule!), adidași, două pelerine și-un fâș, în fine, mult mai multe chestii decât cele care s-au dovedit necesare la fața locului. Better safe than sorry!

Sigur, după cum cred că știți deja, la Electric a plouat fix vreo două ceasuri, cât să bifeze bunul renume al festivalului și să-i asigure pe cei care vin la anul că se poate și vreme frumoasă, na! Prin urmare, m colindat domeniul electric precum copiii de la sate în noaptea de Ajun, am vizitat și testat spațiul de dans și bălăngănit de la toate scenele, m-am dat în roata mare și roata nu chiar așa de mare, am lenevit pe iarbă, hamace, puf-uri, fotolii, m-am bâțâit în Cea mai mică discotecă din lume (cât o cabină de telefon), am băut ceai din munții Tatra, am făcut shopping.  Plus că, la câți pași am bifat, am mâncat tot ce-am avut poftă, adică din fix patru locuri – aripioarele lui Hădean, pulled pork de la Meat Busters, caracatiță și calamar de la Amuitatcumîicheamă și niște pancakes care au intrat în penultimul loc în topul dedicat, fix înainte de unele făcute chiar de mine și pe care le-am ars. Mno, pățăști. Și m-am uitat pe îndelete, cu privirea de soacră, la ce activări au avut brandurile la fața locului, fiindcă, din punctul ăsta de vedere, Electric mi se pare cel mai smart festival de la noi.

Din motivul ăsta, și nu neapărat pentru că e atât de mișto, că unii nu merită să se distreze, aș trimite accounți și specialiști în comunicare și branding, să le țină Lupșa (Andrei, sponsorship managerul de la EC, nu Cristian de la DOR) tutoriale despre Uite ce chestii faine putem să facem dacă ne punem mintea, interesul pentru public și, da, bugetul la bătaie. Aproximativ 40.000 de oameni zilnic pe care să-i agăți și impresionezi și împrietenești cu brandul tău. N-o să dau exemple, fiindcă mi-e teamă că uit pe careva, și n-ar fi drept față de ceilalți, dar ce-au făcut unele branduri acolo mi s-a părut de manual.

Nu, pe bune, jos cu șapca pentru felul în care s-au implicat brandurile (și) anul ăsta. Și o las acolo, jos, indiferent dacă e sau nu noroi, pentru Team EC, pentru felul în care un festival și făcătorii lui au înțeles respectul față de public, fără rabat la calitate. Absolut ireproșabil felul în care au construit, la propriu, tot ce se găsea pe domeniul uriaș de la Bonțida, fiecare scenă, fiecare metru pătrat de portafloor, rumeguș, pietriș sau lemn așezat pentru confortul participanților, sistemul perfect funcțional de plată + faptul că puteai plăti cu Mastercard sau Maestro, contactless, just in case, poate erai pe fugă și nu mai voiai să te complici cu cash pe brățară, și, nu în ultimul rând, faptul că au făcut campanie și au strâns și bani pentru castel. Care n-o duce chiar așa de bine, apropo, și are nevoie de tot ajutorul pe care îl poate primi.

Apropo de castel, am avut parte de un tur ghidat, cu istoria familiei și a construcțiilor de pe domeniu, cu o ghidă așa de faină că am putut vedea, din descrierile ei, cum ieșeau conții pe terasă și se uitau ei, așa, în zare, la grădina lor cea mare și frumos amenajată, și ce frumos ar fi putut arăta castelul, încă, dacă nu veneau nemții, dacă nu se fura și nu se incendia, dar au venit, s-a furat, s-a incendiat. Citiți mai multe despre castel și ce-i nevoie acolo aici. Ca să fiu sinceră, tot courtesy of Mastercard am fost și în backstage, dar, în afară de bucuria de a fi revăzut oameni dragi și cunoscuți, pentru mine asta n-a fost o premieră. Mi-a plăcut, însă, să observ bucuria unora care intrau pentru prima dată în culisele unui eveniment de asemenea anvergură – vizita a fost în spatele scenei mari. Pe mine, una, m-au impresionat generatoarele. Multe. Și mari, nenică!

De altfel, Mastercard chiar a avut grijă de oaspeți. Lounge-ul premium de anul ăsta a fost mult mai mare decât anul trecut, mai bine amenajat – a avut chiar și piscină! Mi-a plăcut – mult – că experiența priceless nu a fost rezervată doar celor care au avut brățară VIP și invitație la cina festivă, ci a fost extinsă și dincolo de lounge, pentru orice participant care a plătit cu cardul la EC și a putut beneficia astfel de o călătorie Cluj-Bonțida sau retur cu PartyBus-ul de care vă ziceam mai la început. Talk about travel in style! De asemenea, au adus clienți din alte țări ca să le arată cam ce înseamnă ”de neprețuit” în România, și toți străinii au fost dați pe spate, nu se mai săturau de admirat festival, domeniu, sat, Cluj, Transilvania, România, zău! Și se vor duce la ei acasă și vor povesti ce mișto e la noi, aicea, iar asta tot la categoria priceless intră dacă mă întrebați pe mine!

Și-ar trebui să mergeți la Electric, măcar așa, ca să vă convingeți că e cum spune toată lumea de fain, că indiferent de numele de pe afiș (acum îmi dau seama că am scris de festival și m-am zis de nici un artist – au fost mulți, și au fost mulți mișto, unii chiar foarte!), că e despre muzică dar e despre mult mai mult, o experiență, dincolo de gusturi, tocmai pentru că e una pentru toate gusturile. Apropo de muzica, a fost chiar de toate soiurile, de la roooooock, la alternative, indie, jazz, electro, orchestră simfonică, muzică ușoară – serios, e absolut imposibil să nu găsească – oricine – un moment artistic care să-i placă, plus filme, documentare, discuții, dezbateri și provocările brandurilor.

Mă bate serios gândul să încerc și camping la anul. Sau măcar în sat – v-am zis că nu-s fițoasă, da? Electric e priceless oriunde stai!



Tags: , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 21/07/2017 by ruxandra in category "evenimente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *