August 17

Anonimul 2017: o declarație de dragoste

Am fost plecată, festivalier sau nu, cam toată vara și, după un (prea) scurt concediu la mare, m-am pornit către Deltă, la Anonimul, pentru o cură de filme, oameni pe gustul meu, mare și chill. Mda, știu, aș fi putut spune relaxare, da’ chill mi se pare o descriere mai bună. Iar festivalul ăsta a fost cam tot ce mi-aș fi dorit pentru final de vară, și încă ceva pe deasupra!

Poate e legat de drumul (lung!) pe care-l faci până acolo, și cu mașină, și cu barca, și încă vreo doi pași pe jos, de la debarcader. Poate are legătură că oaspeții vin în grup organizat, iar echipa e acolo să-i întâmpine, cu un zâmbet, o îmbrățișare, lucru care te face să intri automat în atmosfera evenimentului. Căci așa e tot Anonimul: prietenos și bucuros de oaspeți.

Poate e locul, Green Village (Resort și Camping), aleea prăfuită (vă rog să nu turnați vreodată asfalt acolo!!!), Principala din Sfântu Gheorghe, liniștea asfințitului dintre portițe, întreruptă doar de câte un brotac scandalizat el știe de ce, apropierea de mare, nesfârșitul de nisip, căldura întrucâtva mai suportabilă decât e între betoanele orașului.

Sigur sunt și oamenii, mai ales când ai baftă de colegi mișto de însoțire festivalieră alături de care adormi cu oarece greutate, fiindcă nu te poți opri din râs ori cântat, mai ales când festivalul ăsta are, așa cum ziceam, o echipă minunată, oaspeți și un invitat special pe măsură – anul ăsta a fost Michel Franco și mai ales când oamenii locului pun hainele bune, vorbesc încet și vin să aplaude filmele cot la cot cu turiștii cinefili.

Ador Anonimul pentru mixul ăsta de filme, lungi și scurte, în competiție sau nu, retrospective dedicate invitatului special, ba chiar să stai de vorbă cu el, la Q&A sau la interviuri, și să-l descoși legat de ce și cum*, pentru plimbările lungi până la mare, pentru singurul magazin din sat, care are și program de siestă, discuțiile de la cortul festivalier din camping – unde au loc proiecțiile de seară, pentru mesele din sat, fiindcă te întâlnești cu bunul simț al oamenilor simpli și buni care se bucură că le treci pragul, pentru oamenii atât de cumsecade care au grijă de Green Village – tot localnici, cu același bun simț și dorință de a fi de ajutor.

Nu în ultimul rând, pentru că n-are glam. Nu mă deranjează la alte evenimente, ba chiar pun ținute mai pretențioase în bagaj, însă aici nu e cazul. Toată lumea devine ”a locului”, și mi se pare grozavă fuga asta departe de lumea dezlănțuită, o atmosferă în care intră toți, oricât de celebri ori de premiați ar fi!

Și, da, sigur sunt mult mai multe motive pentru care nu poți să nu iubești Anonimul – mai am și eu câteva – și sunt sigură că fiecare dintre cei care au fost vreodată acolo are motivele sale și planuri de a reveni.


* eu n-am cerut interviu cu invitatul special, m-am bucurat doar să-l ascult povestind – vai!, atât de firesc și fără emfază, și cu autoironie! – despre filmele sale și eperiența sa în cinema, dar am un interviu, totuși, cu cea mai tânără actriță din festival. Bob zăbavă, că vine!

Edit: Retrospectiva Anonimul 2017

Între 1 și 3 septembrie, la București, sala ARCUB, puteți (re)vedea o parte din filmele proiectate la Anonimul 2017, în evenimentul tradițional de retrospectivă – click pentru program. V-aș zice că puteți merge liniștiți la orice, gusturile nu se discută, dar eu n-aș rata short-urile, că pe alea e greu să le găsești, calup, prin alte părți, și nebunia de film olandez Quality Time, care m-a făcut să-l întreb pe regizor ce bea și ce mânca, vorba aia, în perioada în care l-a făcut. Și premianții, că-s aleși de public, deci n-are ce să fie rău.




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 17/08/2017 by ruxandra in category "evenimente", "Filme

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *