July 1

Cum a fost la TEDx Iaşi

Bună! Numele meu este Ruxandra Predescu şi îmi plac poveştile

Aşa am început ieri, la TEDx-ul din Iaşi, cu povestea îndrăgostirii mele de teatru.

Iniţial, prezentarea mea era mai centrată pe ideea Cultura face diferenţa, cu ceva antropologie şi cu o grămadă de exemple de oameni sau comunităţi care s-au dezvoltat, inclusiv economic, nu doar social, prin cultură, şi chiar cu exemple locale – fiindcă m-am documentat în sensul ăsta în cele două zile petrecute la Iaşi. Şi, fireşte, cum altfel, o scurtă poveste despre FITS din aceeaşi perspectivă. Cum am fost rugată de organizatori, însă, am virat-o spre lucruri mai concrete legate de comunicarea FITS-ului şi apoi m-am mutat la Iaşi, spunându-le celor din sală cât mult mi-au plăcut lucrurile descoperite în oraşul lor. Şi sper că i-am convins ca ceea ce au spus, toţi, în încheierea speech-ului meu, Cultura face diferenţa, este real şi se întâmplă!

Mi-a plăcut la TEDx Iaşi pentru că am văzut multe feţe tinere, oameni frumoşi care cred că pot schimba ceva, altfel decât ieşind în stradă, altfel decât uitându-se la televizor, prin participare. Şi, aşa cum am văzut eu Iaşiul, oamenii cu care am vorbit, felul în care a fost organizat şi comunicat TEDx-ul, chiar cred că am motive să fiu optimistă în legătură cu potenţialul existent în oraş.

Am reţinut ideea lui Marius Ursache, bravatar.me, mult plăcut (de altfel, mi s-a părut cea mai bună prezentare), dar şi altele dintre cele expuse de vorbitori şi singurul regret este că a trebuit să plec atât de repede, altfel pierdeam avionul, şi nu am apucat să mai stau de vorbă cu participanţii.

De reţinut, admirat şi aplaudat, efortul şi rezultatul rapsodului Cosmin Vaman, care a făcut, pe loc, în timp ce se desfăşura, balada TEDx-ului şi un rezumat cu mult mai bun decât aş putea eu, cu sau fără note muzicale! Ascultaţi!

În fine, felicitări organizatorilor, dar şi participanţilor, pentru deschidere şi pentru că au fost un public atât de generos! Bravo!

May 26

Cultura face diferenţa!

Ieri, în prima zi a FITS, a fost şi conferinţa despre importaţa festivalurilor de arte ale spectaolului, în contextul crizei, dar nu exclusiv. Cristina Ghinea, una dintre voluntarele mele – şi cea cu care colaborez încă din primul meu an aici – a fost acolo şi povesteşte.

Cînd am ieșit azi din casa mi-a atras atenția o mașină pe al cărei geam era scris FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU DE LA SIBIU. Asta a trezit în mine un prim val de emoție. Așadar, cu gura până la urechi, am plecat spre conferința care a deschis cea de-a XIX-a ediție FITS. După cum ne-am obișnuit, Octavian Saiu a moderat discuția la care au fost prezenți și directorul Festivalului, Constantin Chiriac, Edward Lewis şi John Freeman, cu un discurs amuzant, încercând mereu să țină publicul şi să fie sigur că acesta a înțeles ce a vrut să spună.

De ce avem nevoie de artă,

de cultură, de festivaluri când suntem în plină criză? Acum 30 de ani, în Marea Britanie a existat o criză în artă, în educație, în societate. Ei au reușit să depășească această etapă prin multe musicaluri, manifestări artistice. Acum criza este și aici, aşa că nu putem decât să ne bucurăm de astfel de evenimente, să ne deschidem ochii și sufletul în fața festivalului și să credem în el, să îi dăm șansa de care are atâta nevoie. Această criză poate fi depășită doar printr-un efort colectiv.

În Marea Britanie studenții au depus un efort mai mare, au tras de ei astfel încât să fie pregătiți să joace din timpul facultății și să intre cât mai repede pe piață. Școala acolo este împărțită diferit. Universitățile încearcă să aducă domenii noi, iar drama school  pregătește oamenii pentru ariile existente. Deși trăim în medii diferite și soluțiile sunt diferite,  importantă este bunăvoință cu care acționează fiecare dintre noi.

John Freeman a vorbit despre felul în care percepe el FITS cu aminti legate chiar de  prima ediție. El simte energia și efervescența festivalului, dar nu e sigur că organizatorii, participanții și publicul apreciază la adevărata valoare ceea ce li se întâmplă. Ca replică, Constantin Chiriac a spus că face acest eveniment pentru public, alege totul ca să îi satisfacă așteptările şi tot accentul este pus pe calitate.

Category: FITS, Teatru | LEAVE A COMMENT
May 10

Sir Richard Branson la Bucureşti (partea nasoală!)

După cum vă povesteam ieri seară (mă rog, era deja azi când am postat), am fost la conferinţa The Ultimate Success Summit de la Bucureşti, cea care l-a avut invitat pe Sir Richard Branson, tăticul Virgin Group şi pe Robin Sharma, un tip care vorbeşte prin toată lumea despre leadership.

Am surprins, în articolul de ieri, câteva lucuri din cele spuse de cei doi invitaţi pe scena de la Sala Palatului, acum vreau să vorbesc un pic de organizare şi de oameni. Fiindcă, stimaţi cetitori, ceva nu e deloc, dar deloc ok, după cum urmează!

Microfoanele buclucaşe

După interviul pe care i l-a luat Sharma, interviu foarte slab, în care nici unul dintre răspunsuri nu a fost urmărit, ci doar bifate întrebările (majoritatea banale) pe care Sharma le avea pe un carneţel, a urmat o sesiune de Q&A cu întrebări “selectate” din public. Înainte de asta, însă, ar trebui să vă spun că microfonul lui Sharma a picat în timpl înterviului şi a durat ceva până când, din culise, a primit un altul, timp în care cei doi invitaţi şi l-au pasat pe cel bun de la unul la altul – penibil!

Şi mai penibil a fost când, după interviu, Cătălin Ştefănescu (good choice, btw!), a apărut pe scenă pentru a introduce momentul de Q&A, iar Sir Richard părea să nu ştie de aşa ceva, întrucât a trebuit să-i explice ce urmează de două ori. Nici microfonul lui Cătălin nu mergea prea bine şi, după nişte încercări eşuate care au durat mai bine de un minut (nu ziceţi că e puţin, număraţi până la 60 cu ochii pe-o scenă dinspre care nu auziţi nimic!), Branson s-a ridicat zâmbind din fotoliul său şi s-a dus la prezentator ca să-i dea microfonul lui, după care a revenit la locul său.

Rămas fără microfon, nu a putut, fireşte, să răspundă întrebărilor din sală din fotoliu, aşa că a făcut singurul lucru de bun simţ pentru a salva momentul, lucru pe care, însă, nu era deloc obligat să-l facă. S-a ridicat, şi-a pus frumuşel sacoul pe podium (pe jos, adică), în faţa fotoliului, fiindcă acesta avea nişte braţe prea largi (încercase mai devreme să se spriine pe unul dintre ele şi nu i-a ieşit) şi s-a dus spre marginea scenei, în faţa celor care-i puneau întrebările, în picioare, uşor aplecat cătrei ei.

Naturaleţea, eleganţa şi lipsa de fiţe a unui miliardar

Imaginea asta a lui, toata suita de gesturi şi naturaleţea cu care, practic, a salvat situaţia penibilă în care a fost pus, vorbesc mai multe despre Sir Robin decât a spus el însuşi în toată conferinţa. La fel şi faptul că a privit foarte liniştit toate cele trei filme care l-au prezentat pe el şi grupul pe care îl conduce, fără să zâmbească gen “ce tare sunt”, de fapt, fără să zâmbească. A râs doar la un singur moment, ceva de la Virgin Unite, când râdeau nişte copii, doar atunci i s-a schimbat epresia feţei.

Întrebările au fost jenante, mai puţin cea a tânărului Pambuccian care l-a întrebat ce business ar începe acum dacă ar fi s-o ia de la zero – şi asta, totuşi, o întrebare al cărei răspuns se găseşte pe Internet, aici, aşa că, iată, o oportunitate mai degrabă ratată. Cel mai penibil, de departe, a fost Mihai Ivănescu, de la Jaguar/Land Rover România, care i-a cerut lui Branson să spună nici mai mult nici mai puţin de cinci calităţi ale unui Jaguar. Probabil că ştiţi deja povestea, a apărut pe mai multe bloguri şi reviste, domnul şi-a luat-o de nu s-a văzut, cu umor şi ironie, aşa cum numai un super tip ştie a da.

VIPrânzul cu “maimuţica”

După conferinţă, am primit şi invitaţie pentru prânzul VIP de la Hilton, prânz cu Sir Richard, fireşte. Nu ştiu la ce mă aşteptam, probabil ceva gen simultanurile de sah, o strângere de mână din doi în doi oameni, sau aşa ceva, dar m-am distrat pe cinste privind în jur.

În primul rând că nu m-a întrebat nimeni de badge-ul VIP, aşa că presupun că puteau să între acolo şi fanii echipelor care au jucat în finala UEFA, mai ales că mulţi dintre ei mişunau pe holurile Hiltonului. Dar să zicem că nu s-a abuzat. Am văzut acolo şefi de agenţii de publicitate şi PR, oameni de comunicare, banking, industria de prelucrare a cărnii, retail, o listă respectabilă de Who’s Who autohton, dar şi pe haioasele majestăţi Lia şi Paul, oh, the joy! Apropo, nu prea s-au întreţinut cu nimeni, iar între ei vorbesc în engleză, chiar şi în public, că tot se bat în piept cu moştenirea românească, nu?!

Să-i luăm aerul lui Branson, las’ că are de unde să-şi ia altul!

Oameni fini la VIP Lunch, ai zice, care cunosc regulile, care au şi ei parte de feliuţa lor de celebritate, oameni de succes, ţineţi cont de asta!, oameni educaţi, de lume, manageri, leaderi şi ce-or mai fi fost. Până când a apărut, vreo jumătate de oră mai târziu, Sir Richard Branson şi toţi aceşti fini, mă rog, cei mai mulţi dintre ei, s-au aruncat ca ulii asupra antrerenorului, începând cu neobosita Lia prinţesa care l-a şi pupat, ţoc ţoc, pe obraji. Fix doi metri a apucat să facă bietul om în sală că l-au înconjurat, cu cereri de autografe, cu blitzuri claie peste călare, cu cine ştie ce i-or fi spus. Mult, în spaţiul lui personal, în aerul lui, şi spre consternarea celor care priveam acest deplorabil spectacol de la distanţă.

de pe un wall de FB, #yocu Richard

Nu ştiu dacă pentru poze #yola şi #yocu se plăteşte participarea la asemenea evenimente dar ştiu sigur că Richard Branson nu e o maimuţică de circ pe care o plimbi pe malul mării. Cu toate astea, fineturile bucureştene aşa s-au comportat cu el, iar organizatorii nu au făcut mai nimic pentru a controla situaţia.

După prima ambuscadă, invitatul a făcut efortul de a înainta către prezidiul care fusese pregătit pentru el, dar a fost prins din nou, peste câţiva metri, pentru alte câteva minute. Şi încă de două ori, până a reuşit să ajungă la pe mica scenă din încăpere. Aici îl aştepta o făptură bancară, şefa Garanti, presupun, care a sponsorizat VIPrânzul, şi care a vorbit vreo cinci minute fără s-o asculte nimeni despre ce grozav pe Branson şi ce face Garanti, timp în care Mr. Virgin asculta, tăcut, răbdător, cuminte. Când, în sfârşit, tanti de la Garanti s-a desprins de microfon, timpul lui Branson era deja scurs, probabil, astfel că a mai apucat să zică doar ceva gen Mă bucur, sunteţi simpatici, mai vin pe la voi, Bye now!

Fireşte, în drum spre ieşirea din sală mulţimea doritoare de autografe, poze şi sfaturi sau… naiba ştie de ce, l-a mai sufocat în vreo două rânduri, iar invitatul de onoare a acceptat cu stoicism tot acest asalt, cu gândul că plăteşte preţul celebrităţii şi în ideea că toţi banii încasaţi pe lipsa momentană de aer se duc la Virgin Unite.

Şi după aia a plecat, nu înainte de a scrie pe blogul lui două vorbe despre vizita în România.

De ce nu învăţăm nimic?!

În concluzie, e minunat că Sir Richard Branson a venit în România şi că am avut ocazia acestei experienţe – Mulţumesc, Mădălina Uceanu şi Portal HR, pentru asta!Dar e de netrecut cu vederea să nu-ţi meargă microfoanele la aşa eveniment (şi mare şi scump) şi, mai ales, e extrem, dar extrem de trist, că, în loc să învăţăm ceva din modestia şi naturaleţea acestor oameni care ne vizitează, noi facem ca totul să nu fie despre ei ci despre noi. E complet greşit.

PS Absolut întâmplător şi fără să-mi propun asta, am apucat să schimb câteva vorbe cu Sir Richard, înainte să fie înconjurat. Taman pentru că n-am sărit pe el, în foaierul de la Hilton (eu ieşeam să fumez), după ce i-am zâmbit şi l-am salutat, a crezut, probabil, că-s vreun organizator, motiv pentru care a venit către mine şi aşa am apucat să-i spun ce i-am spus, iar el a apucat să şi răspundă. Şi nu, îmi pare rău, e momentul meu, deci o să mă bucur fără să scriu pe blog detaliile.

June 21

Marketing 360: branduri, conţinut, comunităţi

Azi am fost la conferinţa Marketing 360 by Cristi Manafu & Evensys la Marriott. Plin, cu greu mai puteai identifica vreun loc liber. Primul panel, Reinventarea marketingului, primul vorbitor, Adam Nunn, CEE Acount Director, PHD Media.

Titlul prezentării: 2016 – Beyond The Horizon

Tehnologia evoluează, dar încă există trei puncte importante:
– de la mass communication la personal communication
– brand către consumator
– de la eficacitate la eficienţă

Chiar acum, în ţările civilizate (nu România, fireşte) unul din doi oameni e conectat la o reţea socială. SM a „infectat” internetul, iar viitorul e conectarea via telefon mobil.
Unul din patru oameni deţine un smartphone, unul din trei accesează netul via telefon.

Infrastructură – FTTH (Fiber to the Home) se dezvoltă din ce în ce mai mult. Până în 2016, se estimează că va acoperi 50% din piaţă.
Interfaţă – TV conectat la net, recunoaşterea feţei, targetare IP. TV conectat cu telefonul mobil. Tehnologia Natural User Interface (NUI) se va dezvolta şi ea până în 2016.
Recunoaştre vocală (să vorbeşti cu telefonul, nu la telefon), Augumented Realitity, NFC (Near Field Communication – micropayments făcute cu telefonul)
Mai mult, experţii estimează că noile baterii de telefon vor dura trei zile cu toate aplicaţiile rulând (Am îndoieli, zic eu)
Internet .- Căutarea se va muta de la linkuri la Likes (şi blocks)
Marea cursă pentru relevanţă.
Social Commerce
Social Enhancing Gaming (MMOs) – jocurile se vor potrivi după gusturile userului.
Societate
Toată lumea va deţine un smart-device cu ajutorul căruia va rezerva loc la restaurant sau la primul zbor către destinaţia dorită, va putea să platească, check in and out.
„Just-in-time living”
„People augumented environments and purchased with user reviews and even brand sentiment”
Pauzele de publicitate ar putea ţine cont şi targeta consumatorul în funcţie de IP. Reţelele vor deveni mai „real time”, un viitor cu plusuri şi minusuri.
O nouă clasă socială, superstaturile viitorului, care înţelege valoarea social media.

Agenţiile

Până în 2016 – data and creative industry. Behavioral and Internet Data vor deveni „monedă de schimb”. De asemenea, Adam aduce în discuţie un concept care pe mine m-a sedus: Media Futures – conţinutul ca valoare listabilă (mai degrabă pe genul pull decât bursă, dar mai ştii?!)
Rolul agenţiilor: versiuni creative şi optimizare, ceea ce va duce la mai multă responsablitate din partea lor, pentru că targetarea trebuie făcută mai bine.

Brandurile vor deveni creatori de conţinut, „oameni” care vorbesc cu alţi oameni.
Tehnologiile de succes vor fi acelea care eliberează şi dau putere, vom avea mai mult acces la informaţii (şi mai mult, aş zice eu).
Vom fi individualităţi, dar, în acelasi timp, reţele soociale.

Paul Markovits – Marketing Director, Heineken România

Marketing de bere = portofolio marketing. Faci marketing pentru 80% din piaţă

Bucegi – un brand fără pagină de FB, şi totuşi trăieşte, şi totuşi are succes.
Ciuc Premium – creşterea unui brand premium: gustul contează. Adevărata întinerire a brandului a venit odată cu activarea campaniei şi a implicării în concerte, cu topuri pe site, cu download de muzică.

Haineken, despre care am scris şi eu, cu Mansionul şi cu tabăra de reeducare (despre care susţin că a fost prea blândă. Eu i-aş fi pus să înveţe, neapărat!, şi care sunt plantele aromatice, ca să ştie ce să ia de la piaţă! că-i trimiţi după mărar şi vin cu leuştean!)

Am mai văzut şi follow-up la lansarea Desperados.
Concluzia: dacă nu oferi content, e degeaba! Şi o recomandare: for fun, ascultaţi ringtones de aici. Sunt foarte haioase, în special cel rock!

Adrian Alexandrescu – Managing Partner, Interactions, vorbeşte despre concursuri şi promoţii.

Există un grup de vreo 200 de oameni care iau cam 80% din premiile mari din promoţii. Momentan sunt aproape 700 de campanii pe Internet.

Bugetul de campanie se împarte cam aşa: premiu – max 20%, căutare premiu – 5%, 20% pentru creaţie şi strategie, 15-20% – logistică, 40% – media

1. Concept – să fie memorabil! (Inima Maggi)
2. Mecanică – să aducă ceva nou! (Inima Maggi)
Frecvenţă mare de premii mici vs un premiu mai mare
Task and win în loc de lucky draw
Limitare de intrări pe o cheie mai greu fraudabilă
Limitare de intrări la maxim dublul unui consum normal (dacă cineva mănâncă o ciocolată pe zi, cu siguranţă că nu mănâncă, brusc, câte 10!)
Când sune necesare, tragerile de sorţi să fie făcute „la vedere”
Infoline
Click-list anti fraudă (adică nu dăm bous în caz de retur produs)
Recompensă post vs. pre (e bine şi pentru FB – premiază-l c-a postat poză cu tine, nu pentru că o să posteze fiindcă l-ai pus tu)
Mecanica trebuie să fie pentru vânzări, nu pentru intrări (faci promoţie, creşti, dar când scazi din nou, trebuie să ieşi pe plus)
Mecanica trebuie să fie pentru cei mulţi nu pentru profesioniştii concursurilor
3. Premiul
Premiile mari generează intrări, dar nu mai mult de 5% din sales uplift.
Între 40-80% din intrările într-o promoţie cu un premiu mare aparţin vânătorilor de câştiguri.

Folosirea rezultatelor
– un simplu email trimis la o bază de foşti participanţi la promoţie generează 10-25% din totalul intrărilor
– testari de concept: mini activări la scară mică.
– susţinerea altor branduri din portofoliu
– anunţarea ofertelor speciale

Panel 2 – Ce funcţionează şi ce nu pe piaţa de marketing local
Cum să lansezi campanii publicitre susţinute de consumatori?
Ce tactici noi au la dispoziţie brandurile?
Ce contează acum în branding?

Iulian Pădurariu – Managing Partner, The Marks

Strategie şi mutarea focusului de la „a vorbi pe limba consumatorului” la „a fi atent în jur”… care NU înseamnă (printre altele) a-ţi supraveghea consumatorul şi a încerca să găseşti mereu metode de a-l „păcăli” sau a derula sute de focus-grup-uri.

Ce înseamnă, totuşi?
– să încerci să anticipezi
– să eviţi discuţia despre consumator ca şi cum ar fi o specie, o categorie aparte. Consumatori suntem toţi.
– să pui umărul pentru ca fiecare să-şi poată împlini visele pe termen lung

În jur e partea importantă
– uită de market research-ul clasic
– consumatorul eşti (şi) tu
– înţelege unde şi cum greşeşti

Două exemple de campanii:
„Zânul BT”
Campania BT – Divizia pentru medici.
Magic twist: nu mai facem scoring în funcţie de salariu ci în funcţie de experienţa solicitantului. S-a schimbat stilul de evaluare.
2008: 2600 de credite, volum de plasamente: 100 de milioane de euro
2010: 23.000 de medici şi cabinete medicale în portofoliul BT, volum de plasamente: 150.000 de euro

Regina Maria – cea mai mare reţea privată de sănătate
Competiţia era destul de importantă (MedLife, MedSana, Sanador etc)
Puterea numelui Regina Maria, un statement de leadership pe o categorie goală. Un nume special, care spune ceva.

Urmează Sorin Psatta – Integrated Communication Director, Graffiti BBDO, a cărui prezentare se se cheamă „Porni Luceafărul”.

Sorin vorbeşte despre trecerea de la 4P (preţ, produs, placement, publicitate) la 3P (1. passion 2. purpose – fight for a cause*, 3. personalitate**)

(E foarte simpatic, dar, oh!, atâtea paranteze!)

Paranteză şi teasing la următorul număr BIZ în care SP vorbeşte despre branduri fascinante, categorie la care menţionează Apple – the best product that I can afford.

* inventeză o cauză şi asociaz-o produsului. Exemplu: Noul Rom

** Dove – Eu, Dove, înţeleg şi ajut femeia, inclusiv, sau mai ales, pe cea care nu corespunde şabloanelor contemporane de frumuseţe. Remember this?De la centrarea pe produs la centrarea pe consumator, de la mesaj la emoţie (fără a renunţa la raţional, totuşi!), atragerea atenţiei prin construirea/oferirea unei emoţii (până acum era invers)

„Îl vede azi, îl vede mâni
Astfel dorinţa-i gata
El iar, privind de săptămâni
Îi cade dragă fata”

Vezi Luceafărul, găseşti acolo ilustrare pentru orice abordare publicitară, inclusiv Sex Sales :)

(Recomandare de carte: About Face – Dan Hill)

Sfat: (orice) act de „vănzare” reuşit reprezintă un transfer de entuziasm! Aşa că fiţi entuziaşti!

Silvius Neagu, Business Development Manager, Star Storage (Information Management Company)

Centru de producţie documente – 6 milioane copii color, 9 milioane alb negru
Fiecare client reprezintă o individualitate dar vorbiţi personal cu fiecare dintre clienţii voştri? Direct mail se poate face şi ultra personalizat. Transpromo – îi trimitem clientului informaţia dar, în acelaşi format, îi livrăm şi date despre campanii, promoţii şi produse noi. ROI maxim.
În rest, prezentarea are în plin plan produsele SS, multe şi interesante, dar cum eu îmi scriu corespondeţa fie de mână fie pe mail, cred că Direct Mailing mă vizează mai degrabă din postura de consumator. Mai multe info găsiţi pe www.star-storage.ro

Ioana Crăciunescu, Senior Research Consultant, GfK România, cu o prezentare intitulată Branding for Women – a Roper Reports Analysis: cum putem folosi cercetarea pentru a găsi instrumente inovatoare de marketing.

Cum înţelegi consumatorul in funcţie de măsurarea valorilor personale?

Cei mai importanţi patru factori de care trebuie ţinut cont: geolocaţie, vârstă, lifestyle (cum trăiesc), valori personale (cum ar vrea să trăiască).

Demograficele nu mai sunt suficiente pentru a înţelege şi prezice comportamentul consumatorului, valorile personale primează în cercetare (sunt mai stabile, mai reprezentative)

Cele mai importante şi indivizabile valori rafinate de Roper sunt în număr de 52: tradiţie – plăcere, putere – oameni (pe diagonală).
Categorii de consumatori: tradiţionalişti, hedonişti, achieveri, self-directions, nurturing, surviveri şi social-rationals.
România se regăseşte în zona tradiţionalilor astăzi, după ce în 2008 avea mai mulţi achieveri.
Top 5 valori pentru femeile din România: protejarea familiei, securitatea materială, onestitatea, relaţie personală stabilă, libertatea.

Funny thing, sexul e pe locul 25 pentru populaţie şi pe 39 pentru femei, iar bărbaţii cred mai mult în rolul tradiţional al femeii şi bărbatului decât o fac femeile (asta nu e funny, dar e statistic)

Cu cât sunt mai tinere, femeile au mai multe activităţi prin care se răsfaţă, de la a face o baie, până la a dormi târziu, de la cumpărături la excursii sau timp petrecut cu prietenii.

Concluzii
– identificarea valorilor brandului
– înţelegerea valorilor consumatorilor

Panelul 3 – Micro-trending: Ce urmează? + Panelul 4: Noi idei pentru oamenii de marketing

Prima prezentare, Coregrafia comunităţilor, este susţinută de Răzvan Mătăşel de la Arsenoaiei şi Mătăşel.

Publicitatea care spune poveşti funcţionează din ce în ce mai puţin.
Primul ingredient: Idee. Al doilea: să faci vs. să promiţi. Trei: co-creere. Patru: propagare –  livrezi mesajul la un grup-verigă pentru ca acesta să-l livreze către grupurile legate de el, cu un plus de valoare ce ţine de experienţa personală. Şi trebuie Community Manager, unul care face mai mult decât relaţia brandurilor cu Social Media, adică identifică acele comunităţi în „real life” ale căror valori sunt similare sau apropiate de/cu cele ale brandurilor.

Exemplu: berea Grolsch

Idee: un experiment de „manufacturare” a propriului Bucureşti
Doing: construirea unui Bucureşti subiectiv
Propagare: PR cu ajutorul unor comunităţi foarte creative + influenceri
Co-Creere: Street Delivery, Micul Paris, Lecturi Urbane şi alte evenimente similare

Concluzie: oferă o idee si instrumentele potrivite, iar publicul o să spună mai departe poveşti despre brandul tău.

Next: Maria Olteanu, Client Service Director, MB Drăgan, despre Mobile Apps.

În ultimii ani s-au dezvoltat 300.000 de aplicaţii pentru telefoanele mobile. Variante: Paid download, Freemium, In-App Purchase sau Advertising. Prezintă două aplicaţii, pentru Adevărul (news) şi pentru Ursus (spui cât alcool ai consumat şi îţi spune peste cât timp eşti ok să conduci – cool!)

Urmează Ştefan Stroe, freelancer: Vând entertainment!

A creat conceptul de Online Web Ambassador. „Tot ce fac e să gândesc proiecte care să fie şi amuzante”.
Delaco – e fun, urmează şi alte spoturi în seria cu tipul de la TV.
Tnuva fibre – Campanie pe bloguri „Cum arată foamea?”
Campanie pentru Hyllan – 2pi.ro (Ştefan a avut o mulţime de insights despre problemele femeilor cu toatele murdare sau lipsă – iată un aspect neinclus în cercetarea GfK prezentată mai devreme!) :))

2pi, dacă vă întrebaţi, e un dispozitiv de carton care permite femeilor să facă pipi din picioare, precum bărbaţii, se găseşte în farmacii şi costă 9,3 lei. Şi m-a amuzat disclaimerul de pe site:

2pi este o marca Hyllan, iar incepand cu 2011 este prezenta la marile concerte din Romania. Din acest motiv, persoanele care merg la concerte accepta implicit eventuala in interactiune a lor cu produsul 2pi.

Urmează Cristina Apostolescu, Interaction Planner, MEC, care vorbeşte despre Facebook Ads.

Conceptul Paid-Owned-Earned
Sorry, subiect interesant, prezentarea e flat. Nu pot s-o urmăresc.
OK, landing page şi taburi personalizate. Dar asta ştiaţi deja. Facebook Ads sunt diferite: dă Like sau dă click şi du-te pe o pagină exterioară FB. Şi asta ştiaţi, nu? Şi eu! :)

Sorin Trâncă de la Friends Advertising şi FFFF vorbeşte despre trend-uri şi începe cu definiţia: „E ceva care zice încotro merge lumea”.
Lucrul cu smartphone-ul activează zona învăţării asociative gen „Poate acum îmi iese” – 1/3 din utilizatori au un comportament adictiv, adică până la finele anului în România am putea avea un milion de potenţiali smartphoniaci! Care, apropo, îşi verifică telefonul de ~ 160 de ori pe zi. Voi de câte ori o faceţi?

Problemă: cum împaci socialul cu comercialul? User Generated Content e o soluţie, iar entertainmentul ar putea fi un mecanism. Să nu mai vindem ci să fim cumpăraţi: brandurile de succes au fani, nu consumatori!
Numitorul comun între consumator şi brand: conţinutul, iar secretul colaborării e să te pui mereu în pielea celuilalt.
Fair enough! Şi mulţumim pentru acadele! :)

Dan Vârtopeanu, Director General, Voxline, are ultima prezentare şi aduce în discuţie Advergames, de la vânzare la fidelizare.

Ce poate face un advertgame: lansare noi produse, creste gradul interacţiune client-brand, numai de bine, exceptând adicţia :) 97% din tinerii de azi se joacă.


Gata! Zi lungă la Marketing 360.

Concluzii: prezentarea mea preferată: cea a lui Adam Nunn, pentru că fix în weekend aveam o discuţie “la liber” despre cum o să fie viitorul din punctul ăsta de vedere. În rest: să-ţi placă ce faci, brandul se personifică din ce în ce mai mult şi discută „ca de la om la om” cu consumatorii, content will be the king, fără entuziasm e degeaba, Community Manager şi Luceafărul rulz! and girls just wanna have fun! Din pi.cioare! :)
Nu, n-am omis prezentarea lui Naumovici. Bogdan n-a venit.

La final de conferinţă ne-am jucat de-a Cannes predictions şi am văzut 40 de spoturi şi campanii din care a trebuie să alegem doar 15. Greu, foarte greu! Dar amuzant!

Next Evensys Event: Social Networks Conference, pe 7 iulie, la Howard Johnson, iar  Cristi are insights! :)

May 13

PRbeta a păşit cu dreptul în industrie!

Sincer, acum îmi pare rău că mi-am făcut o prezentare, fiindcă am încercat să mă ţin de ea şi asta aproape că m-a preocupat mai tare decât ce am am încercat, de fapt, să transmit. Başca, aş mai fi avut lucruri de spus şi vorbesc mai bine fără “dictare”, chiar dacă eu sunt cea care dictează. Poate altă dată, cu mai puţine emoţii (deşi sunt foarte legată de eveniment, de aici şi emoţiile). Oricum, lecţie învăţată!

O să pun prezentarea pe blog, totuşi, cu precizările suplimentare de rigoare, pentru că, indiferent dacă bine sau mai puţin bine prezentat (eu nu-s happy cu ce-am facut) efortul de comunicare e uriaş iar ceea ce ne/îmi propun să fac în termeni de percepţie a unui eveniment tradiţional (deja) transformat într-unul foarte cool e un experiment cel puţin interesant.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi vorbitori, am reţinut câteva “citate”, ca să zic aşa, dar le-a scris toată lumea deja (da, mă, v-am citit! pe toţi!), n-aş veni cu nimic nou. Îmi pare rău, în schimb, că nu au fost aşa multe întrebări – sper, însă, că asta se datorează doar faptului că vorbitorii (ceilalţi, zic) au avut prezentări foarte clare şi complete.

Dar cel mai fain lucru a fost socializarea… offline şi faptul că am revăzut o mulţime de oameni care mi-au devenit dragi deja – şi nu zic asta doar aşa! –  şi am cunoscut alţi câţiva tare faini. Şi am dansat, Doamne!, cât am dansat la after party! Aşa de mult încât odată ajunsă la hotel era să adorm sub duş!

Paranteză: apropo de hotel, vă recomand hotelul Timişoara. Am stat acolo prima dată în 2004, de obicei stau acolo, şi e vede că au făcut progrese şi continuă să investească, de la amabilitatea personalului (recepţioner care la ora 3 a.m. chiar a verificat cum o să fie vremea a doua zi, ca să ştie clienta – eu! – ce să împacheteze în troller şi ce să lase de purtat pe-afară) până la camera cu ferestre generoase şi micul dejun variat. Plus că e, practic, în Piaţa Operei, adică în buricul târgului!

Totuşi, am o rugăminte: faceţi o legendă pentru întrerupătoarele veiozelor de deasupra patului, că le-am căutat vreo câteva minute pe pereţi. În fapt, ca să ştie toată lumea, ele sunt (d’oh!) chiar pe suportul electronicelor cu pricina, doar ca discret amplasate, la bază! :))) – am închis paranteza!

Ca o concluzie, PRbeta a început* cu dreptul – şi asta e puţin spus! Tiţa şi Cristina au dovedit că se poate organiza, şi în altă parte decât în Bucureşti, cu resurse locale, o conferinţă să i se ducă buhul.  În fapt, dintre cele la care am participat până acum, cred că a avut cea mai multă chimie între cei prezenţi – sunt sigură că energia bună pe care o regăsesc de fiecare dată la Timişoara nu e străină de lucrul ăsta!

* Eu sper că e doar începutul (după aşa succes ar fi şi păcat să fie altfel) şi mă aştept ca www.prbeta.ro să devină o sursă şi o resursă de informaţii online în domeniu, iar PRbeta să devină un brand de evenimente! Ceea ce vă doresc şi vouă!

Foto: dreamstime.com

May 5

CNSC, FITS, SMS, PRbeta & more!

Ah, luna mai e plină de evenimente care mai de care, iar mie mi-a invadat agenda de abia abia mai strecor – diseară – o mini mini sesiune de shopping, nu de alta, dar chiar îmi trebuie nişte încălţări. Mă rog, sigur că am! O mulţime, chiar. Dar am descoperit că nu am nimic negru, comod, fără tocuri, aşa, să meargă la orice. Eeee?! Apoi, numai şi numai cu pantofi noi, mă duc la avanpremiera Thor – băiat rău cu plete. Should do! :)

Mâine dimineaţă sunt la Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare, moderez o discuţie despre “câmpurile de luptă” din Guerilla PR. E cu înscrieri, dar dacă vreţi să veniţi… cred că încă se poate! S-ar putea să fie un pic amuzant, fiindcă eu nu prea cred că există – separat, distinct – Guerilla PR. Dar poate mă răzgândesc mâine, cine ştie?!După congres plec imediat către Sighişoara fiindcă am câştigat concursul Farmec şi-acum, dimpreună cu celelalte “cele mai fermecătoare“, o să fiu trăinuită despre cum să fac să le fie bine tenului şi pletelor mele, de-acum şi în vecii vecilor (amin!), însă sper că voi avea un pic de vreme şi pentru umblat prin Cetate, în aşa fel încăt hotelul în care stăm, construit în 1520!, să nu fie singurul loc istoric pe care apucăm să-l vedem!

De la Sighişoara, duminică, ţuşti pe hartă la Sibiu, pentru bunul mers al comunicării (FITS) Festivalului Internaţional de Teatru (27 mai – 5 iunie, da? aţi notat?) şi pentru SMS Sibiu, la care vă învit să vă înscrieţi fiindcă sunt speakeri mişto.

Apropo de FITS, vă anunţ şi pe această cale că azi am făcut public programul, că puteţi, tot de astăzi, să vă cumpăraţi bilete, chiar şi online, nu trebuie să vă duceţi la Sibiu pentru asta. Sunt vreo zece mii de bilete cu preţuri cuprinse între 10 şi 40 de lei – cultura poate şi trebuie să rămână accesibilă tuturor! Şi dacă preţul vă  pare, chiar şi aşa, prea mare, aflaţi că sunt zeci de evenimente la care accesul este liber.

În fine, după Sibiu, drumul mă poartă la Timişoara (mon amour!), la PRbeta, cel mai aşteptat eveniment al momentului, aş zice. Nebuloasa şi Cristina au anunţat şi ele programul astăzi, sunt trecută acolo, la panelul meu, totul e ok. Încă se fac înscrieri, să ştiţi, şi dacă lucraţi în industria comunicării, n-aveţi voie să lipsiţi fiindcă nici un aspect nu rămâne ignorat! Am zis!

Acestea fiind spuse, zic să mai şi muncesc un pic, fiindcă de călătorit, vedeţi şi voi, mă aşteptă fără număr! Uraţi-mi vreme bună!