După ce ieri am fost ameninţată că voi fi tăiată de pe o anumită listă de Crăciun fiindcă am fost nedisciplinată cu un email (deşi pot să explic, zău că pot! am explicat de ce), m-am gândit că n-ar fi o măsură tocmai lipsită de sens să-i trimit o scrisoare deschisă lui Moş Crăciun, poate mai am vreo şansă…
Dragă Moş Crăciun,
te rog să mă ierţi că-ţi scriu doar acum, aproape de Ajun, probabil ai închis şi lista cu daruri şi pe cea cu persoane care ar merita să primească ceva. De altfel, sunt aproape sigură că nu te mai aşteptai să-ţi scriu, că nici atunci când eram copil nu prea te băteam la cap. E drept că am vrut şi am primit Optik Cabinet, dar ştiu că a fost unchiul Ionel, nu tu. Probabil tu erai responsabil cu pijamalele, dar când ţi-am cerut eu, vreodată, pijamale?! Nu, serios! Arată-mi scrisoarea aia şi o mănânc! Nici acum nu prea le (su)port, să ştii!
Oricum, trebuie să admiţi că te-am menajat de-a lungul anilor. Nu ţi-am scris, nu te-am deranjat, ba chiar te-am scutit de câteva drumuri, atât la mine cât şi pe la unii oameni dragi. Altfel, sunt sigură că ţie nu ţi-ar fi trecut prin minte să-mi aduci, anul trecut, paltonul ăla albastru. Sau geanta verde de acum doi ani. Sau pantofii alb cu negru de acum trei ani. Sau… Ai prins ideea, nu? Bun.
În cazul ăsta, pune pentru mine-n sac The Gift.
Mai important, însă, ocupă-te un pic de copiii pe care i-am cunoscut acum câteva zile, te rog. Sunt copii buni, dă-le o şansă şi poate la anul ai să primeşti scrisori scrise chiar de ei. Dă tu oamenilor un gând bun, iar eu îi trec pe listă cu şansa de a pleca în Thailanda, la Brăduţ, cu Air France. Ne-am înţeles?
Cu drag,
Ruxandra
PS N-am fost şi n-am să fiu cuminte. Dar şi tu… Pijamale?! Suntem aproape chit!
I-am trimis o telegramă: pijamale Air France, din Thailanda, pentru copiii buni care stau sub Brăduţ, cuminţi şi ascultă Susan Boyle. Lăsând gluma la o parte, admir ce faci pentru ei.
ar trebui sa vii cu mine odata, sa’i intalnesti. o sa ti se para firesc ce fac
al’fel, de acord, da’ fara pijamale! :)))
Hahaha, nu ești cuminte deloc, Ruxa! Și să porți pijamalele alea, auzi, că țin cald! :))
Innuuuuuuu! Bine’ai venit in “casa” proprietate, dupa reguli europene (adica e a ta numa’ cat si daca platesti) :))
p’alea din copilarie n’as mai putea, clar, cred ca nu ma mai reprezinta culoarea :D
acu’, serios vorbind, chiar nu prea port pijama, fi’nca ma’nvart si ma sucesc si asa face si ea, pana ma trezesc strangulata. daca e foarte frig am vreo doua camasi confiscate in alte vremuri; in alea dorm.
Bine te-am găsit în casă nouă!
Apropo de pijamale, am fost la Sinaia prin toamna si am gasit într-un magazin pijamale din alea, ca-n sacul moșului din copilărie, din bumbac din ăla pufos, cu floricele mici pe fond galben pal…Genul de pijama de ți-o cumpără numai mama și în care n-ai vrea veci să te vadă vreun bărbat. Ei bine, mi-am cumpărat-o! :)) Și i-am luat și alui meu una (desigur albastra cu dungi).
Iar el, uitându-se mirat la mine: ???Sigur?!??? Eu: ???Da, lasă că nu te-alege nimeni în pat și ține cald!???
Când mi-am băgat pijamaua aia în dulap, cred că toate cămășuțele mele sexi de… noapte din ailaltă… s-au sinucis! Ori asta, ori au murit de rușine! :-)
Da…cum a venit vorba de treaba asta? :)))
Innuenda, nu le mai stiu pe toate, dar una dintre pijamalele cu pricina era d’aia de bbc cu puf pe dos, albastra si cu dalmatienii din 101 dalmatieni pe ea. si siiigur-sigur a mai fot una cu kum kum http://www.youtube.com/watch?v=QdtKKvHM79A
acu am unele uni, din satin. traume din copilarie, deh. dar prefer camasile alea doua (si ma opresc aici :D)