Avem mai bine de 10.000 de biserici în România şi doar 3000 de şcoli, spitale încă şi mai puţine. Nu vreau şi nu am nevoie de încă o Catedrală în care nu se face educaţie şi nu se tratează oamenii bolnavi, nici măcar cei sufleteşte bolnavi. Deci NU vreau! Şi ştiu că nu sunt singura, iar statul ar trebui sa ţină naiba cont de oameni, nu de “sfinţi”! Măcar de data asta!

Nu ştiu dacă nu cumva ăia care cred că Statul şi Domnul trebuie să le dea şi să le bage şi-n traistă nu sunt mai mulţi şi mai “votanţi” decât cei care cred că şcolile şi spitalele ar trebui să fie puse la punct în ţara asta înainte să mântuim neamul ăsta de tot! Dar chiar şi aşa, chiar dacă nu mă întreabă nimeni, eu tot zic: Nu vreau catedrală!

foto via

Am o tonă de poze care aşteaptă să fie descărcate şi postate care pe unde, şi la fel, o grămadă de informaţii de la voluntare. Azi, însă, mi-am pemis să “chiulesc” pentru a vedea două spectacol, concertul de hang de la Sinagogă, cu Francesco Agnello, şi un excepţionat proiect de teatru nonverbal japonez. Hangul îl ştiam, acum doar s-a adăugat sonoritatea clădirii cu pricina, parcă şi mai emoţionant, mai înalţător, dar spectacolul japonez m-a făcut să mă gândesc că nu e nevoie decât de atenţia celorlalţi pentru a transmite o mulţime de lucruri fără cuvinte. Mult plăcut!

Ce mi-a plăcut mai puţin e că, aparent, noi, ăştia de nu trăim în Sibiu, ne minunăm şi ne bucurăm de spectacole şi de trupele de stradă mai mult decât cei de aici, şi nu pricep de ce. Poate e doar o fază. Sau o părere. Sau poate e doar invidia din mine, ca Sibiul are aşa minune, iar noi nu!

Oricum, pe seară nu mai ploua. Poate mâine o să fie mai bine, mai multă veselie şi culoare pe străzile Sibiului. Nu de alta, dar am pregătit, şi în acest an, diplomele!

În rest, unii pleacă, alţii vin. Hoinaru, Nebuloasa, Petreanu şi Chinezu s-au alăturat Festivalului şi povestesc pe blogurile lor ce şi cum se întâmplă pe aici. Pare să le placă :)