Acum vreo doi ani, când Nokia a anunţat N8, telefonul cu cameră de 12 MP, m-am întrebat ce naiba sens are să pui o cameră şmecheră pe un telefon atâta timp cât treaba lui e să fie… telefon! Anul trecut, în martie, însă, când mi l-am cumpărat, socoteala a părut mai simplă: nu mai trebuia să port după mine două aparate – telefonul şi săpuniera Canon -, să mă obosesc cu acumulatori şi alte chestii care-ţi complică viaţa. Aşa că l-am luat şi nu-mi pare rău, ba chiar dimpotrivă, pentru că ştie de toate şi, da, face poze foarte ok.

Azi, însă, în studioul lui Alex Gîlmeanu, Nokia a prezentat un aparat cu o cameră foto care e şi mai tare, cu senzor de 41 MP, şi care face nişte super poze şi filmări. Prezentarea norvegianului de la compania mamă, invitat pentru eveniment, a fost uşor cam lungă şi cam tehnică, dar n-am putut să nu remarc şi admir claritatea fotografiilor şi a filmuleţelor făcute cu Nokia 808 Pure View, c-aşa se cheamă aparatul, sau uşurinţa cu care era manevrat pentru setări sau felul în care arată, în print de 50 pe 70, o poză făcută cu telefonul în cauză.

Ca de exemplu asta (pe care am pus-o wallpaper fiindcă e muuult prea mişto!):

În comunicatul de presă se spune că De la lansarea sa, Nokia 808 PureView a obţinut numeroase premii, fiind desemnat cel mai bun dispozitiv mobil la Mobile World Congress 2012 şi obţinând premiul pentru cea mai importantă inovaţie în domeniul camerei foto în 2012, acordat de Technical Image Press Association (TIPA) aşa, ca să ştiţi şi părerea industriei.

Aparatul nu e cel mai subţirel din lume, dar dacă, pe lângă tot ce ştie şi poate un smartphone obişnuit, vreţi şi super poze pe care să le încărcaţi instant pe reţelele sociale, Nokia 808 vine în România luna viitoare la un preţ recomandat de 650 de euro, pentru varianta “la liber”. Iată şi detaliile tehnice: Nokia 808 PureView – Data Sheet

Aici găsiţi mai multe fotografii făcute cu 808-ul şi mai jos e cea pe care am primit-o eu la eveniment, frumos înrămată. E pe perete deja şi mă duce la mare!

PS Zilele astea mă joc cu un Lumia. Vă povestesc cum e după ce mă plictisesc. Dacă mă plictisesc. Până una-alta, ştie cineva cum pot sa NU amestec toate contactele ci să le păstrez pe cele din mail şi reţele sociale separat de cele din agendă? De Lumia zic. Pricep utilitatea sincronozării, dar eu sunt aşa, mai old school, îmi place să ţin lucrurile separat :)

Nu sunt o persoană matinală. În vremurile în care lucram “la program”, aveam grijă să negociez de la început ora de start, în nici un caz mai devreme de 10! Asta cu toate că atunci când trebuie să mă trezesc dimineaţa, am ritm mai susţinut şi bifez mai multe chestii pe lista “To do”. La FITS aveam adesea prima şedinţă a zilei la ora 9, aşa că trebuia să mă trezesc foarte de dimineaţă, după orarul meu, pe la 7 jumate, adesea după doar patru ceasuri de somn.

Programul total alandala de acolo mă obliga la rigurozitatea micului dejun, singura masă a zilei de care puteam fi sigură că apuc s-o mănânc. După aia… nu se ştia, dar micul dejun era obligatoriu ca să mă ţină în funcţiune, şi aşa am continuat şi la TIFF.

Ieri, în prima dimineaţă petrecută acasă după tot preriplul cultural, am revenit la vechile obiceiuri: mic dejun compus dintr-o cană cu nes şi, mai pe la 10, o mână de cireşe, şi parcă n-am mai avut detenta aia de la Sibiu sau Cluj. Azi am fost invitată la un mic dejun altfel, cu Belvita, pe “terasa” unui double decker, de unde am admirat Bucureştiul de sus (ceea ce e funny, fiindcă altfel, ca bucureşteancă get-beget ce mă aflu, n-aş fi făcut turul cu pricina) şi unde am fost serviţi cu biscuiţi Belvita alături de variante numai bune pentru micul dejun: cafea, iaurt de băut (era chiar Danone, da, dacă tot întrebaţi), fresh de portocale şi salată de fructe foaaarte bună!

Nu pot să spun dacă energia a venit de la biscuiţi, de la faptul că ne-am hăhăit pe traseu sau de la salata de fructe, dar de undeva a venit. Cică biscuiţii ăştia eliberează treptat carbohidraţii de-i conţin, în aşa fel încât energia să dureze mai mult, mă rog, treaba lor! Dar sunt buni la gust, deşi despre ăia cu ciocolată nu’ş ce să zic, fiindcă nu m-am atins de ei. Iată şi imagini din plimbarea noastră la înălţime, via Răzvan

Una peste alta, ideea e să încercaţi să mâncaţi ceva la micul dejun, oricât de mare e tentaţia de a sări peste el. Că-s biscuiţi, că e ceva mai consistent, grăunţe, iaurt, omletă sau sarmale, treaba voastră ce alegeţi. Experienţa (şi nutriţionista), însă, îmi spune mie că e mai bine aşa.

Cât despre cei care nu sunt matinali, ca şi mine, am găsit aici nişte sfaturi. Unele dintre ele – pe încercate – chiar funcţionează! Ceea ce, fireşte, vă doresc şi vouă! A! Şi încă ceva! De pe cutia primită cadou azi am aflat de concursul ăsta – sună bine, şi deja am înregistrat codul, că am în plan o zugrăvire de vară! :D