Acum câțiva ani, să tot fie vreo opt-nouă, într-o bună zi mi s-a pus pata pe timpul irosit pentru vopsitul unghiilor cu lacuri colorate, așa că am decis să nu mai fac treaba asta decât la ocazii speciale. “Obiceiul” ăsta m-a ținut fix până când am început să descopăr noile culori de la Farmec, și faptul că, așa ca în reclama la nu mai știu ce geamuri, rezistă și rezistă. În plus, mai e și spray-ul pentru uscare rapidă, așa că toată operațiunea cu coloratul are loc mai repede și mai rar! Și uite-așa s-a întâmplat că iar am unghiile făcute tot timpul, doar că acum nu mai pierd vremea cu asta!

După un drum dintre cele mai puțin bune, ca să folosesc varianta eufemistică a unui film de groază live, Clujul m-a primit mohorât, plouat și ploios, dar asta nu m-a mpiedicat, după cele câteva ceasuri de somn, două cafele și un brunch consistent, să pornesc aproape veselă către Casa TIFF, cartierul general al Festivalului.

Față de anul trecut, biroul de presă s-a mutat peste drum, lângă Cinema Arta, într-un spațiu foarte fain amenajat, cu net, laptopuri și tot ce-i mai trebuie, doar să scrie acreditații despre lucrurile faine care se întâmplă și se văd la TIFF.

“Înarmată??? cu programul și lista cu scurte descrieri ale celor aproxmativ 200 de filme propuse în acest an de TIFF, m-am îndreptat regulamentar către limonada de la Casa TIFF, că parcă nu e Festival dacă nu ajungi acolo! Și deja m-am întâlnit cu oameni mișto, oameni din bula de Festival, vorba lui Cristi Hordilă.