Am citit acum că noul ministru al Justiției, domnul Predoiu, a spus că nu putem discuta, cel putin nu acum și, după cum se vede cazul, nici prea curând, de abrogarea legii recursului compensatoriu, ca ne ceartă CEDO, prin urmare hemoragia de infractori nu se oprește.
Știți ceva? Mi se rupe că ne ceartă CEDO. Mi. Se. Rupe!

Din start o să spun că probabil opinia mea despre infractori, în context, e cel puțin nepopulară. Cred că, da, la fel ca orice altă persoană, merită niște condiții decente de viață și, în cazul lor, de detenție. Privarea de libertatea e o măsură punitivă, ar trebui să fie și una de reeducare (dar, la noi, nu e nici măcar educare, de unde reeducare?!), dar nu mi se pare normal să se întâmple în condiții subumane. Nu e nici eficient, dar asta e deja altă discuție.
Prin urmare, înțeleg de ce ne-ar amenda CEDO pe speța asta.

Totuși, dacă aș avea de ales între a plăti o ???amendă*??? la CEDO pentru propria securitate și un viol, sau vreo crimă, direct, întâmplat mie sau oricui, de fapt, eu aleg să plătesc.
*alta în afară de banii mulți cu care cotizez la stat în schimbul a mai nimic, adică

Să fim bine înțeleși: banii pentru o eventuală amendă la CEDO nu-i plătește statul român din buzunarele miniștrilor, ci din buget. Din banii ăia cu care nu se fac spitale, autostrăzi sau școli, din banii ăia cu care se plătesc pensii speciale și sponsorizări la BOR.

Prin urmare, foarte bine, să plătim amendă la CEDO dacă ăsta e prețul pentru o brumă de siguranță în plus. Să plătim ca să ne ținem infractorii la pușcărie până-și ispășesc toată pedeapsa, poate măcar de teama de a se întoarce nu mai recidivează. Să plătim, da, dacă asta înseamnă că judecătorii vor înceta să mai trateze cu indulgență infractorii. Inclusiv în cazurile de abuzuri sexuale asupra copiilor.
 
 
Plătesc, partidule, dacă asta e situația. Dar, dacă vă pasă mai mult de o amendă, două, șapte, la CEDO decât de siguranța noastră, a oamenilor cât de cât cinstiți, poate n-ar trebui să fiți la guvernare. Nici voi.

 
Share: