Una dintre cele mai importante edituri din Marea Britanie a anunțat recent că nu va mai condiționa angajările în cadrul companiei de deținerea unei diplome care să ateste absolvirea studiilor superioare – mai multe aici.
Eu, una, nu prea cred în diplome ci mai degrabă în aptitudini, atitudini și experiență, dar nu mai puțin adevărat e că anii ăia de facultate îți pot oferi ceva mai multe premise pentru a începe cu dreptul în profesia aleasă.
Dar să vedem ce părere despre necesitatea (sau nu) a diplomei au managerii unora dintre agențiile românești de PR – și mulțumesc, doamnelor și domnilor, pentru răspunsuri!
Crenguța Roșu, DC Communication
Nu cred ca exemplul [n.m. Penguin] este o tendinta care se poate asimila sau importa oriunde, in orice situatie sau in orice industrie.
Daca vorbim de noi meserii care nu fac parte din nici o curricula a unei universitati – sau de meserii care s-au transformat pe baza noilor tehnologii si nu sunt integrate la nici o universitate inca, este posibil si probabil ca studiile superioare sa nu fie cele care aduc relevanta. Dar cred ca asta este valabil numai pe acest segment din intregul de cunostinte si abilitati de care are nevoie un angajat.
As mai adauga aici si calitatea/soliditatea sistemului de invatamant din tara in care se introduce o astfel de masura.
Daca sistemul este pus la punct, construieste in mod solid cunostintele necesare realizarii activitatii si acumularea de capabilitati, atunci poate ca este suficient ca studiile sa se opreasca la facultate.
Un bun exemplu aici sunt cei care programeaza, lucreaza si dezvolta proiecte in mediul digital din pasiune – fara sa fi trecut prin studiile universitare asociate.
Pe de alta parte insa, unele meserii, iar relatiile publice si comunicarea intra in acest segment – necesita pluridisiplinaritate, o cultura solida, cunostinte, de baza cel putin, din sociologie, psihologie, literatura, arta, stiinte politice si economie, teoria comunicarii – ceea ce inseamna un anumit tip de preocupare, de obicei dezvoltata in timpul studiilor universitare. Comunicarea este un teritoriu destul de permisiv – sunt oameni cu multe specialitati la baza, care au devenit comunicatori – dar au trecut sistematic si ghidat printr-un mod de a pune problema, de a invata si de a raspunde unor teme/sarcini de indeplinit.
Nici medicii, spre exemplu, nu vor putea practica medicina fara studiile asociate universitatii, rezidentiatului, practicii etc.
Daca insa tema este legata de cat de relevanta este o hartie de absolvire (sau de doctorat), in fuga si dezinteresat, a unor studii, cred ca noi avem deja exemple celebre si stim ca nu conteaza.
Sorana Savu, Premium PR
Nu știu alții cum sunt, dar noi am căutat întotdeauna absolvenți cu studii de specialitate. Aș fi fost și foarte ipocrită să nu fi procedat așa, câtă vreme am predat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării vreme îndelungată.
Mai mult decât atât, am pus bază pe studii, pentru că am recrutat de cele mai multe ori oameni fără experiență în alte agenții, oameni pe care i-am format conform principiilor noastre și modului nostru de lucru. Pentru noi, a funcționat foarte bine – am avut și avem o echipă omogenă, unită și competentă.
Evident că în facultate nu se învață tot – dar un absolvent care a avut o atitudine corectă față de studii și căruia i-a plăcut să învețe despre meserie are șanse bune să devină, în experiența noastră, și un profesionist bun.
Tudor Dăescu, Dăescu Borțun Olteanu
Cand stai la masa cu un client acesta trebuie sa te priveasca drept un consultant. Cel ale carui sfaturi le asculta, cel caruia ii incredinteaza imaginea brandului sau. Sau chiar pe a sa.
Daca poti capacita increderea sa, daca expertiza ta il ajuta sa isi atinga obiectivele atunci, da, e ok chiar si fara studii. Dar poti?
Bogdan Tomoioagă, Graffiti PR
Pentru noi, atunci când recrutăm, cele mai importante aspecte pe care le urmărim sunt următoarele: experiența anterioară, care poate fi extrem de diversă, în funcție de poziție, cerința postului, etc, apoi ne uităm la spiritual intraprenorial – suntem o industrie care depindem foarte mult de capacitatea internă de a genera proiecte/revenue tot timpul, apoi ne uităm și la studii și nu în ultimul rând la chimia pe care o face omul cu echipa/agenția. Însă studiile sunt în continuare importante. De ce?
Fiind o industrie care este încă destul de tânără, este foarte important ca oamenii care ajung să lucreze în ea să fie bine pregătiți și din punct de vedere teoretic. Cred că încă avem nevoie de asta, pentru ca noi înca așezăm fundația industriei. Dar în același timp, piața și serviciile pe care le oferim, ne forțează deseori să recrutăm oameni care încă nu si-au definitivat studiile, dar îi recrutăm în continuare pe cei care arată potențial, dar care apoi sunt direcționați și sprijiniți de către agenție să își definitiveze studiile.
Monica Botez, Golin
Cred ca este foarte interesant in primul rand sa intelegem motivatia Penguin. Pe scurt, managementul editurii isi doreste o diversitate mai mare a angajatilor si respectiv o perspectiva mai ‘proaspata’ in selectia editoriala pe care acestia o fac. Este vorba de o decizie de business, de o speranta ca acesti oameni vor descoperi niste hituri editoriale, este o incercare de a mixa (macar un pic) o lume inchisa si care sufera de previzibilitatea alegerilor.
Facultatea te ajuta (ideal) sa-ti formezi o structura argumentativa, sa scrii corect, clar, sa ai o perspectiva a mai multor domenii. Si, da, toate aceste calitati sunt folositoare apoi intr-o cariera in comunicare. Si da, ca angajator, diploma aceea iti da un oarecare confort, pariul pe care-l faci pare mai lipsit de riscuri.
Este important sa analizezi insa de la caz la caz experienta unui om. Altfel, riscul este de a forma echipe omogene, care merg in aceeasi directie dar poate nu intotdeauna pe drumul care poate sa aduca perspectiva diferita, inovatie, valoare.
Avem in echipa oameni cu diplome de facultate, dar care au urmat facultati diferite (Jurnalism, Stiinte Politice, Economie, Teatru si Comunicare). Oameni cu doctorat dar si oameni care nu si-au terminat facultatea si au totusi toate calitatile necesare, fiindca acestea se pot obtine si prin efort propriu.
Si mai avem ceva, un exemplu atipic chiar in propria noastra retea. Fred Cook, CEO-ul Golin, nu a facut scolile pe care le-au facut ceilalti CEO din lumea consultantei in comunicare. Si-a inceput cariera in PR foarte tarziu (la 37 de ani). Pana atunci a avut insa o serie de experiente care se puteau traduce in calitati relevante. Cineva a vazut asta, a pariat si l-a angajat. Fred conduce in present una dintre cele mai importante retele de PR din lume dar este si directorul Centrului de Relatii Publice si professor la Annenberg School.
Morala: diversitate si deschidere :)
Aplicasera prea multi absolventi de la Spiru si nu puteau justifica de ce insista secretara sa il angajeze pe varul ei care terminase aceeasi facultate.