Exerciţiu de imaginaţie:

O staţie aglomerată de metrou newyorkez. Trenul este în staţie. Printre ultimii călători care coboară e un bărbat.  Are în braţe o carte, poate un ziar, o mapă, cine mai ţine minte chiar toate detaliile. Şi o mânuşă. Doar una. Cealaltă e picată pe la mijlocul vagonului. O vede, dă s-o recupereze, însă uşile se închid, aşa că bărbatul din povestea noastră nu mai stă pe gândurişi strecoară repede în vagon şi cealaltă mânuşă. Pentru că, desigur, ce sens are să găseşti doar una? Şi chiar dacă aşa pare logic câţi dintre noi am fi procedat la fel?!

Scrisul are, fără îndoială, efecte terapeutice. Un jurnal poate face minuni. O scrisoare, fie că alegeţi s-o expediaţi, fie că nu, poate să vă scutească de nişte certuri. Plus că e o bună modalitate de a prinde curaj în exprimare. Încercaţi. Scrisul e bun!

Tocmai de-aia îmi pare rău că nu am ajuns la festivalul Scrie despre tine. Am, totuşi, un guest post despre asta. L-a scris Mihaela Mureşanu, un scriitor despre sine dar şi comunicator, atât pentru festival cât şi pentru alte evenimente şi proiecte despre care o să mai…scriem printre rânduri. Eu îi mulţumesc pentru post. Lectură plăcută!:)