Am urmărit cu oarecare interes reacţiile la subiectele pentru examenul de capacitate la română fiindcă ăsta mi se pare un indicator al nivelului pe care-l au generaţiile viitoare. Trec de perle, pentru că alea sunt o selecţie făcută din – sper!!! – lucrările celor mai slabi dintre ei. Adică, na, dacă te apuci să scrii chestii despre profa sexy îmi imaginez că eşti conştient, tu, elev, că aberezi la greu doar ca să fie ceva scris pe foaia aia.

Mie subiectele mi s-au părut mai mult decât decente, genul de subiecte la care chiar şi un copil care nu prea s-a dat peste cap să înveţe dar a fost atent în clasă are şanse să ia măcar un şase. Totuşi, nu mică mi-a fost mirarea să citesc opinii indignate, şi nu atât de mult ale elevilor cât ale părinţilor. Că sunt prea grele, că sunt aberante, că “au dat Minulescu, nenorociţii!!!”, că de unde să ştie copiii ce-i aia scriitor contemporan. Sau predicativă. Am uitat, oare, de chestiile de bază, să le cerem, cum ar veni, “o propoziţie formată din subiect, predicat, atribut şi complement”?! Păi astea, dacă memoria nu-mi face feste fatale, cred că se învaţă într-a cincea! Şi după aia mai sunt trei ani de şcoală, totuşi, până la Capacitate!

O altă discuţie, pornită de la acelaşi subiect, a fost legată de faptul că ce ni se părea nouă interesant ca lectură la vârsta terminării gimnaziului, lor li se pare plictisitor şi depăşit, că ar putea să se întrebe: “Cum adică s-au rătăcit Cireşarii? Păi ce, nu aveau gipies pe mobil?”, iar mie asta mi se pare greu de acceptat. Adică, în aceeaşi notă, toată literatura clasică devine plictisitoare şi depăşită iar drama lui Romeo şi a Julietei o să derive din faptul că nu aveau, săracii de ei, măcar un mobil ca să-şi trimită SMS!

readmore

Bine, cu siguranţă eu am trăit alte vremuri, unele în care erau mai puţine tentaţii de pierdut vremea. Pe de altă parte, însă, tot copii am fost şi noi, ăştia care nu ne-am fi făcut somnul de după amiază ca să terminăm nush ce aventură imaginată de scriitorii preferaţi ai vârstei. Şi noi băteam mingea pe maidan, jucam toate jocurile din lume, ne căţăram în copaci şi făceam tâmpenii! Dar şcoala era şcoală!

Aşa că nu pricep! Lămuriţi-mă şi pe mine de ce e atât de complicat pentru copiii din ziua de azi să meargă la şcoală şi să înveţe sau de ce cititul li se pare atât de respingător! A cui e vina şi ce e de făcut fiindcă, în ritmul ăsta, generaţiile viitoare se vor uita la noi cu ochi străini şi (din ce în ce mai) goi!

PS O resursă interesantă pentru părinţi în acest context şi o campanie mişto de tot:

Share: