May 10

Sir Richard Branson la Bucureşti (prima parte, aia bună!)

Articolul ăsta ar fi putut să se numească la fel de bine şi Bucureştiul la Sir Richard Branson, dacă frumoasa noastră capitală n-ar fi fost cucerită, tot astăzi, de finala UEFA ce are loc diseară a avut loc aseară pe Arena Naţională. În orice caz, Bucureştiul CEO şi “All Corporate Stars” au ales Branson. Sau, mă rog, cel puţin pentru prima parte a zilei!

Până nu mă lansez în impresii, profit de ocazie să mulţumesc “sponsorului” care m-a trimis la frumoasa conferinţă, respectiv Portal HR şi, prin extensie, Mădălinei Uceanu! They both rule HR! Şi vedeţi că la final am şi un concurs de la editura Publica prin care cineva primeşte cea mai recentă carte a lui Sir Richard Branson, apărută fix zilele astea şi în România: Afacerile pentru oameni (Screw Business As Usual!) – HOT! HOT! HOT!

Aş zice că Sala Palatului a fost neîncăpătoare pentru cei prezenţi, dar e doar o aparenţă, fiindcă sectoarele de sus de tot au fost blocate pentru accesul publicului şi, prin urmare, goale. De altfel, nici nu sunt sigură că s-ar fi văzut ceva şi, la cât de mare e, totuşi, Sala Palatului, probabil că plătitorii respectivi nici măcar n-ar fi putut spune că au respirat acelaşi aer cu Sir Richard.

Aş estima că au fost un pic peste vreo 2000 de oameni, dintre care probabil că vreo 15% au avut invitaţii, iar restul au plătit 320, respectiv (la VIP) 550 de euro. Bine, bine, Sir Richard e scump cât un artist internaţional bine cotat (ceea ce şi este, de fapt!), dar chiar şi aşa, cu sponsori cu tot, nu cred că pentru organizatori a fost o afacere proastă. În schimb… Dar mai bine citiţi!

Booon! Acu’ despre conferinţă. Conferinţa, de fapt, a fost mai degrabă cu Robin Sharma, pentru vreo 90 de minute, o pauză şi, abia după asta, am asistat la un inteviu live pe care acelaşi Robin Sharma i l-a luat şefului Virgin TOT! Şi după asta au urmat şase întrebări din public (funny!) şi, după, un VIP lunch în care directoarea de la Garanti i-a povestit lui Sir Richard ce minunată e banca de-o conduce, iar Sir Richard ne-a mulţumit tuturor pentru atenţie. Dar să nu anticipam.

Robin Sharma a vorbit ca la carte – cam în truisme, gen “Şi dacă jobul tău e să mături, atunci să faci asta la fel de bine pe cât picta Picasso”.  De altfel, Picasso a apărut în discuţie, ca exemplu, de atâtea ori, încât la un moment dat mi-a trecut prin minte să încep să le număr, noroc că s-a sunat de pauză. Totuşi, are dreptate când spune că

– pierdem vremea aiurea (şi) la job în loc să ne concentrăm pe ce avem de făcut
– nu ne desprindem de zona de confort şi pierdem din pricina asta
– nici un job nu e doar un job ci o şansă pentru oricine de a face lucrurile mai bine şi lumea mai bună: când te duci la job trebuie să însemne mai mult decât un loc de muncă şi un salariu, pentru că petreci atât de mult timp din viaţa ta cu munca!
– lasă în urmă oamenii mai buni decât i-ai găsit
– trezeşte-te devreme, fă sport măcar un sfert de oră dimineaţa, ţine un jurnal şi scrie în el, zilnic, cinci chestii pe care le-ai câştigat/învăţat/realizat, ascultă muzică, citeşte şi, în general, nu uita să-ţi placă ce faci

[pauză]

Când am revenit în sală, o extrem de proastă inspiraţie ne-a făcut să ne aşezăm mai în faţă, în lateral, astfel că în partea a doua a evenimentului am “beneficiat” de un sunet execrabil, cu [sh, ts, ch]-uri care se auzeau cu scraşnete decibelice şi ecou, aşa că am fost nevoită să fac eforturi destul de susţinute ca să pricep ceea ce se spunea.

Sir Richard Branson nu a vorbit “liber”, iar participarea lui a fost, de fapt, sub forma unui interviu live, pe scenă, luat de Robin Sharma – foarte slab intervievator şi cred că o să fiţi de acord cu mine aici dacă vă spun că au fost întrebări de genul “Eşti fericit?” sau “Ce ai lua cu tine pe o insulă pustie?”, la care, apropo, primul răspuns a fost “soţia” (care, de altfel, a mai fost menţionată în discuţie), apoi a adăugat “notebook-ul” şi, la final, a mai spus: o lupă, ceva de scris şi un recipient pentru apă. Sau cel puţin asta bănuiesc că a spus – sunetul chiar era mizer!

foto Silviu Matei | Mediafax via Gândul

Mi-a plăcut foarte mult ce a spus referitor la felul în care înţelege business-ul, şi anume acela de a face o diferenţă (în bine) în viaţa oamenilor, asta ca sfat în ceea ce priveşte ideile de afaceri.

A mai zis, de asemenea, o chestie mişto, cum că el a avut noroc, şi că mulţi oameni muncesc din greu şi nu ajung să aibă succes, şi tocmai de aia, el, care are, simte şi responsbilitatea de a face bine în jur, fiindcă succesul (în sens de avere) nu se întâmplă prea multor oameni.

Referitor la oportunităţile pe care le vede în umătorii cinci ani a spus că lui i se pare că pe timp ce criză există multe oportunităţi, deoarce costurile sunt mai reduse, dar că antreprenorii trebuie să devină mai flexibili, în special în ceea ce-i priveşte pe angajaţi, amintind de part-times şi job shares, ca soluţie la criza de timp şi la şomaj. Ca sfaturi a menţionat transformarea ideilor geniale în business şi atenţia la detalii.

A vorbit un pic şi de fundaţia pe care o are, Virgin Unite, şi a mulţumit tuturor celor din sală pentru spriinirea acestei fundaţii – fee-urile pe care le primeşte pentru apariţii publice merg toate către fundaţie, şi nu sunt mici: pornesc de la 100.000 de dolari pe apariţie, doar aşa, să vină să zică Bună, Pa!

Şi Bună, Pa! vă spun şi eu acum. Tot azi, dar mai încolo, vă povestesc cum au fost întrebările adresate din public, cum a fost la prânzul VIP şi alte aventuri bransoniene. Până atunci, aşa cum am promis, cu ajutorul celor de la editura Publica, am plăcerea să vă ofer cea mai recentă carte semnată Richard Branson, Screw business as usual | Afacerile pentru oameni + o scurtă descriere găsiţi aici.

Pentru a intra în posesia ei, trebuie să-mi spuneţi, în comentarii, ce business v-ar plăcea să aveţi dacă aţi primi de undeva banii pentru demararea lui. Cine ştie ce investitor o citi printre rânduri! :)



Tags: , , , , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 10/05/2012 by ruxandra in category "Necategorizate

8 COMMENTS :

  1. By Robert Antonescu on

    Mi-ar placea sa am cartea, asa ca…
    Daca as avea cateva zeci de mii de euro pusi deoparte, nu bani de supravietuire, as face o afacere cu carti.
    As face un fel de cafenea-librarie in care sa se gaseasca de cumparat / citit doar carti extraordinare, si nu foarte multe – pentru ca, nu-i asa, nu foarte multe carti sunt extraordinare. Cafeneaua-librarie ar fi intr-un loc foarte frumos din Bucuresti, intr-un spatiu deschis si plin de lumina. Te-ai aseza la masa si ai comada ceva de baut si ceva de citit. Ai spune ce te instereseaza sau cam din ce domeniu ar putea sa fie, iar chelnerul ti-ar face cateva recomandari. In cazul in care nu ar face fata intrebarilor, ti-ar aduce o tableta cu catalogul librariei-cafenea si ai putea sa faci rasfoiesti dupa ce te intereseaza.
    Cand ai gasi cartea perfecta pentru nevoile tale, ai plati-o impreuna cu bautura.
    Colectia de carti cu care ar porni libraria la drum ar fi stabilita si permanent actualizata in sanul unei comunitati care ar comunica online, prin bloguri si social media.
    Bineinteles ca locul ar fi utilizat cat s-ar putea de des pentru a organiza intalniri cu scriitori din diverse domenii.
    Ca sa rezum, ideea principala este: o librarie-cafenea in care nu te plimbi printre rafturi ca sa cauti carti, ci cartile vin la tine la masa. Cum cartile vor deveni obiecte vintage in cca 20 de ani, vor fi percepute ca obiecte de lux, cum au ajuns vinilurile astazi.

    Reply
  2. By Rocksanne on

    Eu daca as primi bani de undeva, as investi intr-un Centru de Asistenta pentru victimele violentei domestice. Corelata cu un program educational in care oferind grupuri de suport, oamenii sa stie ca au de ales. Atat ei ca victime cat si cei care abuzeaza. De multe ori, comportamentele agresive le invatam si caram cu noi bagaje care nu ne apartin doar pentru ca nu ne-a spus nimeni ca putem sa le lasam jos. Cum ar fi asta o afacere? pai ar fi cea mai tare afacere, aceea in care as reusi sa schimb ceva in constiinta celor care se lasa abuzati/ abuzate, gandindu-se ca nu au de ales. Pentru mine, asta ar fi o afacere foarte mare. As avea nevoie insa de oameni dedicati si pasionati aceluiasi scop si ei ar trebui sa fie trainuiti si sustinuti. Si am avea nevoie de sustinere si pentru beneficiarii centrului nostru: mancare, loc de dormit, resurse de reintegrare sociala. Afacerea mea ar investi in oameni pentru oameni. :) Daca as primi bani de undeva… Sau macar sa ma invete cineva cum sa pornesc.

    Reply
  3. By Dani Novac on

    Mi-ar placea sa imi deschid o agentie de publicitate in care totul sa fie facut calitativ, ca la carte si sa aratam ca putem avea agentii mari de publicitate si cu nume romanesti pe ele, nu numai straine. Agentia sa recruteze tineri, abia iesiti dupa bancile facultatii, care au o pasiune pentru advertising si o viziune noua si complet altfel decat cele obisnuite. Tineri curiosi si pasionati, pentru ca e nevoie sa aducem lucruri proaspete pe peste tot in Romania si putem incepe foarte bine cu ceea ce oamenii vad cel mai des la televizor. Reclamele
    De asemenea, mi-ar mai placea sa imi deschid un restaurant, elegant, cu un anume specific, care sa nu-si piarda valoarea in timp si mereu sa ramana faimos pentru ogirinalitatea cu care trateaza retetele culinare.

    Reply
  4. By Bob on

    nu cred ca sunetul prost avea legatura partea salii in care am stat – probleme au fost peste tot (microfoane nefunctionale, etc). deci v-ati dus si la lunch, uffff – trebuia sa mai stau pe langa voi :)

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      ba da, are, fiindca noi auzeam mail din boxa suspendata deasupa noastra ia restul venea ca un ecou din spate… chestie care, de altfel, sunt sigura ca se putea rezolva cumva. iar fazele cu microfoanele… chiar penibile!

      Reply
  5. By marius on

    Am participar cu drag la acest eveniment,dar organizarea a fost pur si simplu jenanta. Cred ca daca acest eveniment avea loc la un camin cultural dintr-un varf de munte,cu siguranta ar fi fost totul macar altfel. Alternanta momentelor jenante(nefunctionarea microfoanelor,alegerea lor complet nefericita si neprofesionista) cu cele penibile(momentul extrem de lung al unui sponsor la deschidere,alegerea evident subiectiva ptr sesiunea q&r) au stirbit mult din stralucirea OBLIGATORIE a acestui spectacol. Din fericire,am fost seara pe stadion si in sufletul meu am facut o reparatie obligatorie,alipind momentul extraordinar de fastuos si emotionant al decernarii cupei la finalul summmitului. Va provoc la un exercitiu de imaginatie si va asigur ca imaginea este fascinanta,cu Branson si Sharma sub muntele de confetti,in ovatiile tuturor !

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      pentru prestatia de ieri, sharma nu merita ovatii, iar lui branson cred ca nu i’ar fi placut!
      dar macar ar fi fost memorabil :)))

      Reply
  6. Pingback: Miliardarul Richard Branson și propunerea unui român de 22 de ani @ Mariciu.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *