portret dl sony

Guest post by Domnul Sony, adică eu, motanul!

Eu nu am primit nici un cadou de Mos Nicolae ăsta, fiindcă nu am ghetuţe! Nici măcar o nuia nu am primit, că poate era bună şi aia să ne jucăm un pic, poate avea o fundă de care să trag, pe care să o stric, în care să mă împachetez! Deşi, în principiu, cred că am fost destul de cuminte, pot să spun. Adică, ce năzbâţii mari poate face o pisică?! (nu e nevoie să răspundeţi la întrebarea asta!!!)

Mă rog, nu cred că trebuia să încep cu asta, dar abia am pus labele pe tastatură, şi am considerat că e potrivit să profit de acest aspect. Oricum, eu trebuie să scriu despre premiul pentru cititori, ultimul din seria de anul ăsta, adică de acum, când blogul nostru a făcut trei ani, şi zic “al nostru”, fiindcă şi eu am partea mea de trafic aici. Mai avem cadouri şi luni, marţi, miercuri, ba chiar şi joi, adică ieri.

Un fular am primit şi eu candva!

Un fular am primit şi eu cândva!

Toată lumea mă cunoaşte şi ştiu că din când în când o întrebaţi ce mai fac (mulţumesc, bine, stau acasă şi plâng!), aşa că sunt şi eu un pic celebru. Pe mine, de exemplu, nu mă întreabă nimeni ce mai face ea, aşa că înseamnă că eu sunt chiar un pic mai mult celebru. Mă rog, hai să nu mă împăunez, că faima asta trebuie să-mi ajungă toate cele nouă vieţi – sau câte au mai rămas – şi, oricum, eu am blană nu pene şi nici nu sunt păun!

Citesc (da! citesc! ce?!) multe articole despre pisici, e ceva de speriat cum am ajuns să fim din nou în centrul atenţiei, cred că acum se vede clar că suntem mai simpatice decât câinii. Ce-i drept, faza e că dacă pe un câine îl bagi un pic în seamă, o să se gudure tot, cu coadă şi bot,  o să latre, o să se exprime (ce-mi place cuvântul ăsta!), pe când la noi e complicat să ne captezi atenţia – şi nu mă refer la mâncare. Pe bune, acum! Ce? Voi nu vă duceţi dacă cineva vă oferă ceva bun de mâncare?! Atunci sunteţi fraieri! Eu, când aud cum se mişcă boabele în pungă mă duc imediat!

Staţi, că am divagat de la teoria mea cu atenţia… Ce ziceam?! A, da! Deci la noi e mai greu să ne captezi atenţia şi eu cred că d-aia sunt atâtea poze şi filmuleţe şi de toate cu pisici, fiindcă oamenii vor să ne câştige bunăvoinţa noastră care se câştigă greu! E ca la fetele şi băieţii care nu se lasă prea uşor vrăjiţi, tre’ să munceşti niţel sau chiar niţel mai mult.

De exemplu, eu pot să mă fac destul de mult timp că n-aud ce-mi spune sau nu pricep ce vrea de la mine. Poa’ să zică “Sony, tâmpiţel, vino încoace” până rămâne fără voce, că dacă nu vreau eu… degeaba! Uneori nu mă duc nici la uşă când vine acasă. Stau pe canapea, îmi pun my poker face şi casc plictisit: Ai venit? Mda, bine. Un câine ar face ca toate alea! Dar noi nu! Noi avem demnitate! Aşa că postaţi poze cu pisici, oamenilor! Faceţi-ne PR şi torsul nostru vă va aprecia efortul!

purina oneÎn acest sens, aş dori să cadorisesc un cititor cu trei pungi de Purina One (de 800 de grame, nu de 300, ca suntem generoşi!), mâncare de care mănânc şi eu acum (pe bune!), şi eu sunt simandicos (voi ştiţi ce-i aia?! că mereu îmi zice! e de bine?!), iar voi ar trebui să spuneţi la comentarii ceva gen De ce iubim pisicile. Până vinerea viitoare, pe 13 decembrie când o pisică neagră o să extragă cititorul norocos!

Şi ca să vedeţi că ştiu ce zic, poftim colea: Pisicile au cucerit Internetul. Să nu avem discuţii! A! Iar eu sunt aici <– puteţi să treceţi în vizită!

Update: a castigat Ioana! :)

Share: