March 20

RIP, festivalul ipocriziei

De fiecare dată când moare câte o vedetă mi se umple timeline-ul de RIP-uri și Dumnezei milostivi care trebuie să ierte, de parcă toată lumea simte nevoia să bifeze cumva participarea la un priveghi, să se lege cumva de evenimentul zilei. Ce contează că nu ascultau artistul, că nu-i văzuseră spectacolele, filmele, nu-i cumpăraseră albumele sau nu-i citiseră cărțile?! Ce pierdere, cât sufăr – EU!, da, eu sufăr, e despre mine, îmi exhib aceste triste sentimente, alături de obligatoriul și creștinescul RIP, trei litere care, odată postate, îmi provoacă porniri aproape violente la adresa alora de le-au postat.

Dar azi… Oh! Azi a fost special. Sigur, e și bula mea compusă dintr-o generație marcată de Midnight Killer, pentru că a fost un reper, dar nu mă refer la cei care sunt pe bune triști aici. Azi au fost tone, da’ chiar tone de RIP-uri deversate pe tot felul de fundaluri, mai mari, mai mici, gif-uri cu lumânări arzânde – serios, vă dați seama cât de penibili sunteți când postați toate astea, doar ca să nu ratați o referință la mortul zilei?!

Da’ când era în viață de ce nu-l prețuiați? De ce n-ați făcut, triștilor, petiții să revină în radio, de ce n-ați boicotat, de ce nu v-ați agitat, n-ați plâns, n-ați dat cu RIP în radioul românesc și așa mai departe?! Pentru că, desigur, vă doare în trei litere, în realitate, dar nu puteați rata un moment în care să vă băgați în seamă!

Toată lumea l-a cunoscut, toată lumea a fost marcată, toată lumea a avut ceva de spus – nu mă refer, desigur, la cei care chiar l-au cunoscut, l-au apreciat, sunt marcați și chiar ar avea ceva de spus despre omul ăsta care nu mai e și care, ce să vezi?, taman pentru că l-au cunoscut azi n-au postat romane lacrimogene și gânduri de posturi sau emisiuni care să-i poarte numele!
Mai mult, am văzut reacții care pur și simplu au speculat momentul pentru a-și face niște promovare pe spezele mortului și care pe mine m-au îngrețoșat până peste poate, iar pe defunct l-ar fi umplut, probabil, de ironia proverbială, livrată prompt, fără anestezie și cu precizie chirurgicală.

Salutare, națiune de necrofagi! Sper să vă stea în gât ospățul!




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 20/03/2018 by ruxandra in category "ţara mea de d'oh!

1 COMMENTS :

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *