Pe Aylin Cadîr am cunoscut-o la un spectacol pus în scenă de Chris Simion la Godot. Nu juca în el, dar venise să-l vadă, mi se pare că era chiar premieră. Purta ochelari şi codiţe de fetiţă cuminte şi întâi n-am ştiut de unde mi se pare cunoscută figura ei dar apoi mi-am amintit de o trupă de fete şi un serial la Pro.

Credit foto: Mircea Restea

După aia am văzut-o în Maitreyi, un spectacol semnat de aceeaşi Chris Simion, în care Aylin avea rolul principal, Maitreyi tânără, Vlad Zamfirescu era Eliade (citiţi o poveste foarte faină despre asta aici) iar Maia Morgenstern o interpreta pe Maireyi la maturitate. După spectacol, ne-am reunit câţiva la o  poveste şi un mojito. Am vorbit despre spectacol, actorie, provocările tinerilor actori, planuri şi, deşi nu sunt chiar toate roz, după cum puteţi să vă imaginaţi dacă trăiţi în ţara cu festivalul Udatul Nevestelor (!), Aylin avea un soi de optimism lucid care m-a cucerit, mai ales că nici nu prea se opreşte din zâmbit.

În fine, tot vara trecută, m-am reîntâlnit cu Aylin în sala de yoga. A muncit cel mai mult dintre noi la ora aia, poate şi pentru că avea vechime la cursurile profesoarei. A executat nişte poziţii de care noi, ceilalţi, am fost iertaţi, mişcări ample, grele, şi s-a ambiţionat să le facă perfect, disciplinându-şi muşchii şi limitele. Mi-a plăcut determinarea asta.

Azi o să vedeţi pe mai multe bloguri noul ei clip, Chemistry, îl pun şi eu mai jos, fără să fiu parte din nici o campanie, doar pentru că Aylin are pile la mine (!) şi îmi place determinarea ei. Şi am vrut să vă spun şi lucrurile de mai sus ca să ştiţi că e mai mult decât “fata aia de la Pro”.

Share: