Planul pentru azi era să vă spun o poveste cu un om fain şi gânduri bune, aşa cum îmi plac mie poveştile. Ieri seară, însă, Domnul Sony nu prea s-a simţit bine. A fost foarte apatic, n-a mâncat, n-a băut, iar apa pe care i-am dat-o eu cu seringa a vărsat-o. Azi l-am dus la medic.
Şi după aia s-a prăvălit cerul peste mine. Aş spune “din senin”, că aşa e, dar toată săptămâna asta mi-a plouat, atât la propriu cât şi la figurat. Aşteptam Paştele ca să mă liniştesc un pic. Şi m-am liniştit pentru că, brusc, nu mai contează decât Sony. Care, se pare, şi-a epuizat înainte de vreme toate vieţile alea multe şi mai are doar una, mititică şi firavă, cam ca sângele, extrem de anemic, ce-i curge acum prin vene.
Singura lui speranţă la speranţă era o transfuzie, făcută de urgenţă. Doar că pentru pisici – am aflat şi eu azi – sângele nu se poate păstra într-o bancă de sânge, trebuie donat atunci, pe loc. Şi cine n-ar avea altceva mai bun de făcut în Vinerea Mare, pe o ploaie de n-ai scoate un câine afară, dar o pisică?! Şi nici nu ştiam ce grupă de sânge are. Dar fiindcă doar asta îl putea, eventual, aduce în starea în care să poată primi nişte perfuzii, m-am dus la Hemopet şi i-am făcut grupa de sânge.
Există A, comună, şi B, rară. Mi-am zis că dacă are B asta e. Dar are A. Mi-am zis, din nou, că dacă se găseşte donator în timp util, bine, dacă nu, asta e. Şi s-a găsit. În Vinerea Mare, pe ploaia asta sinistră, cineva a decis că o să iasă din casă, cu pisică cu tot, pentru ca motanul meu să primească cei 100 ml de sânge care se dau la o transfuzie. Nu ştiu încă dacă viaţa mititică şi firavă a Domnului Sony e salvată acum, suntem departe de liman şi o să mai dureze mult timp şi tratament să ajungem acolo, dacă ajungem, însă mi se pare miraculos că există oameni aşa de faini pe lumea asta.
Acum motanul meu dormitează şi toarce încet pe umărul meu – nu vrea să stea în altă parte decât pe mine. A avut o zi grea. Poate cea mai grea. Mâine aflăm dacă transfuzia a avut efect şi, astfel, putem începe un tratament care, la rândul său, ar putea da – sau nu – rezultate. Va ţin la curent. Şi, da, vreau o minune!
PS Gabi şi Ana, medicii veterinari de la Intervet sunt dincolo de cuvinte de minunaţi. Din punctul ăsta de vedere suntem bine şi am toate motivele să le fiu recunoscătoare, indiferent de rezultat.
Dragul de el.
Ii doresc sa se faca repede bine si sa recucereasca internetul.
Iti pumnii, sa se faca bine repede! Am avut si eu o experienta chinuitoare cu unul dintre porcusorii de Guineea si stiu exact prin ce treceti. Durerea izvorata din neputinta de a-i ajuta mai mult este egala cu iubirea pentru ei, care se instaleaza rapid, dar nu te mai paraseste niciodata