February 6

Căpitanii nisipurilor

Aşa cum am promis, recomandările voastre au intrat pe lista de lectură iar acum vă povestesc de una dinre cele două, respectiv Căpitanii nisipurilor, roman scris de Jorge Amado, unul dintre cei mai cunoscuţi autori brazilieni. Volumul este publicat de editura Univers iar eu l-am primit prin amabilitatea reprezentaţilor editurii, cărora le şi mulţumesc pe această cale.

Pedro Glonţ, Cotoi, Vrăjitorul, Viaţă, Râpă, Şchiopu, Acadea sunt liderii unuii grup de aproximativ 100 de copii cu vârste între şapte şi 15 ani, toţi băieţi, care-şi duc viaţa pe străzile din Bahia, în Brazlia anilor ’30, întreţinându-se din mici jafuri, jocuri ilegale de cărţi şi joburi mai mult sau mai puţin ilegale.

Cartea surprinde şi urmăreşte existenţa acestor copii-bărbaţi care par că-şi fac viaţa după bunul plac dar, de fapt, sunt siliţi să trăiască la marginea societăţii şi a oraşului, dispreţuiţi de majoritatea locuitorilor “respectabili” şi cu prea puţini adulţi care-şi bat capul să-i înţeleagă: libertatea lor se sfârşeşte acolo unde începe dispreţul, teama şi indiferenţa celorlalţi faţă de ei.

Deşi poartă cuţite, vorbesc dur, se bat (capoeira), dacă e cazul, iar sexul nu are secrete pentru ei, Căpitanii nispipurilor au un cod al onoarei pe care îl respectă, au sentimente, temeri, speranţe şi, mai presus de orice, dorinţa de a fi acceptaţi şi iubiţi. Pentru că asta nu se întâmplă, unii dintre ei înlocuiesc sau răspund acestei nevoi cu altele: religie,  sete de răzbunare, amor fizic şi altele.

Mi-a plăcut mult cartea pentru tabloul viu pe care-l face Bahiei folosind culori şi umbre deopotrivă, fără ca acţiunea să aibă început şi sfârşit (începe când Căpitanii încep să fie percepuţi ca o problemă în ziarul local şi se sfârşeşte când eroii principali îşi găsesc câte un drum sau sfârşitul), dar cu un stil care o face greu de lăsat din mână, fiindcă, cumva, prinzi drag de protagonişti. Într-o anumită măsură, Căpitanii nisipurilor mi-a adus aminte de Peter Pan şi Copiii Pierduţi. Şi, da, Wendy există, de asemenea şi în cartea despre care vorbim, o cheamă Dora.

Există şi o ecranizare recentă, Capitães da Areia, dar cum nu cred că o să ajungă şi la noi, nu rămâne decât să-l căutaţi pe net, dimpreună cu subtitrarea, fiindcă filmul e în portugheză. Şi dacă nu, citiţi cartea. De fapt, ştiţi ce? Citiţi cartea oricum, pentru că o să vă amintească de vârsta aia în care am fi vrut, oricare dintre noi, să fim adulţi şi să facem orice vrem, oricând vrem. Acum ştim deja mai bine că nu e chiar aşa…



Tags: , , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 06/02/2012 by ruxandra in category "Carte", "Obiceiuri sănătoase

6 COMMENTS :

    1. By ruxandra (Post author) on

      citeste si cartea inainte, e mult mai cuprinzatoare decat filmul (pot sa’ti zic asta doar vazand prezentarea)

      Reply
  1. By Monica on

    Cartea am citit o si eu. E super! Filmul e trecut pe agenda. Oricum, majoritatea filmelor facute dupa carti nu depasesc cartile… dar eu l-as vedea doar pentru coloana sonora si pt portugheza!:)

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      din trailer mi se pare ca surprinde culoarea si ceva din drama copiilor, dar estimez ca este intrucatva mai superficial decat cartea! :)

      Reply
  2. By Mirela-Iepurela on

    Nu ma gandisem pana acum la o comparatie cu Peter Pan.. Mi se par totusi in extreme diferite: in Neverland copiii raman copii mereu, in cartea Capitanii Nisipurilor, baietii sunt obligati de circumstante sa devina barbati inainte de vreme..

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      dar pana cresc sunt niste baieti care trebuie sa aiba grija de ei, ca oamenii mari. si, totusi, copii

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *