December 11

Daruri pentru cititori: Dă muzica mai tare!

Uf, au fost două zile din alea care păreau că nu se mai termină niciodată-niciodată și, cu ele, nici lista de To Do, care, oricum, nu e bifată nici pe departe pe cât mi-ar plăcea mine. Și, mai mult, uneori n-ai de ales și trebuie să prioritizezi lucurile, iar blogul a căzut pe locul doi (and counting) zilele astea. Așa că, fără voia mea, am fragmentat săptămâna asta a cadourilor mai mult decât mi-ar fi plăcut. Dar voi înțelegeți că și voi aveți liste din alea nesuferite, nu?

Iar azi, ca să ne treacă supărarea, am din nou daruri pentru voi!
Cât timp am locuit cu ai mei, înainte să-mi cumpăr apartamentul în care stau acum, nu prea am avut probleme cu vecinii – cu o singură excepție, altfel notabilă, dar care merită să fie subiect pentru o poveste separată. Firește, într-un bloc cu doar opt apartamente, toată lumea se știa cu toată lumea, petreceri cu muzică și scandal nu prea se făceau, era liniște și pace. De altfel, eu ascultam muzică în căști, că era un bloc liniștit și se cam auzea dacă dădeai tare.

După ce m-am mutat, cred că printre primele interacțiuni cu vecinii a fost o vizită de la vecina de sub mine, să-mi facă scandal că merg pe tocuri prin casă. Ce conta că nu se întâmpla asta (cine naiba merge pe tocuri prin casă, în condițiile în care abia aștepți să scapi de ele, odată intrată pe ușă?!), vecina avea niște fixuri și cred că se și plictisea!

Au urmat plăngeri că de ce fac duș seara, că motanul sare prin casă și, da, și cu muzica avea probleme. Boxele mele, decente ca putere, nu sunt cablate la laptop tot timpul ci doar când am nevoie să fac curățenie și, da, atunci pun muzică și dau sonorul nițel mai tare, că-mi trebuie atmosferă înveselitoare! Dar nu mică mi-a fost surpriza să primesc telefon de la vecină într-o seară cu reproșuri legate de faptul că ascult manele și ea nu poate să doarmă. Era cam nouă seara, trecute, eu mă uitam la Pisica Alba, Pisica Neagră. Fără boxe, doar cu sonorul normal de la TV. Dar nici atunci n-am dat mai tare.

Am dat, în schimb, când a fost o petrecere cu manele pe bune în bloc și, nemaiputând să suport mizeria auditivă, am pus niște Rammstein. Mai tare, așa, că puteam! S-au liniștit! :))

Am scris de boxe și de vecini pentru că darurile de azi sunt două boxe wireless S-BASS oferite de Flanco pentru doi cititori, unele foarte simpatice și care știu a face mai mult decât să redea muzică, ca de exemplu:

boxa
O puneți frumos pe bord, o legați la telefon prin bluetooth și gata!, nu vă mai bateți capul cu căștile! Au o rază de acțiune de 10 metri, așa că le puteți plimba după voi prin casă, indiferent unde e sursa muzicii și, la 50% volum, pot rezista fără încărcare cam trei ore – mai multe detalii aici. Plus că arată foarte simpatic!

muzica
Pentru a intra în posesia uneia dintre jucării, vă aștept la comentarii cu povești despre voi și vecinii și momentele în care fie ei au dat muzica prea tare, fie voi! Că, na, se mai întâmplă și așa lasă că știu eu! Aveți vreme până pe 15 decembrie, ora 16, când anunț câștigătorii! Baftă!

Update: Dora si Denisa au castigat boxele! Revin curand cu mail :)



Tags: , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 11/12/2014 by ruxandra in category "Cântece şi încântări", "concurs

10 COMMENTS :

  1. By Catalina on

    Imi pun reminder sa-ti povestesc pana pe 15:). Dupa ce mi s-a spart pluviala, s-a stricat aragazul si copilul are 40 de grade. Plus alte 100 chestii. Dar pana pe 15 gasesc timp.Nu azi:).

    Reply
  2. By adi on

    Ma aflam in Zalau, acum 5ani la o zi de nastere a unei rude in varsta de 50 de ani. Am dansat de ne dureau picioarele pe muzica anilor 80. Eram numai vreo 5 persoane.
    Dupa 2-3 ore de petrecanie ne am trezit cu Politia la usa pe motiv ca ii deranjam pe vecinii de jos. Pana nu i a aratat ruda mea buletinu nu a crezut ca e zi de nastere ( probabil pt ei 5 persoane sunt putine pt un chef). S a ales sarbatoritul doar cu avertisment dar petrecerea a continuat :)

    Reply
  3. By Mirela on

    Totul a inceput prin anii ’90 cand ascultam muzica la magnetofon si mai apoi la casetofon …pe rand le foloseam facand “teste” la o statie de amplificare cu niste boxe gigantice in special cand reuseam sa facem rost de ceva muzica noua.Cred ca vechinii erau intelegatori…cel din perete cu mine in fiecare sambata avea petrecere…deci un schimb echitabil :-)
    Insa au fost cazuri cand se faceau petreceri la noi acasa …muzica la maxim o noapte intreaga…tin minte cand a venit vecinul de jos sa ne spuna ca ii cade lustra in cap daca nu ne potolim …ah , ce vremuri !
    Anii au trecut,am schimbat orasul si bineinteles vecinii,acum fac “teste”: cand trebuie sa ascult ceva piese noi, cand editez sau mixez melodii pentru postul meu de radio.
    Pana in prezent nu am reclamatii.

    Reply
  4. By lala on

    Vai, cate patanii am cu muzica prea tare ca nici nu stiu cu care sa incep.
    In cei 5 ani in care am stat in camin si am facut chef am avut de multe ori musafiri nepoftiti la usa.
    Imi amintesc ca eram in anul de de facultate si mi-am serbat ziua de nastere in camin cu colegii de camera plus alti prieteni, iti dai seama ce tare era muzica ca nu stiu care tocilara din camera vecina a chemat-o pe administratoare de acasa si m-am trezit cu ea si cu politia la usa. Nu a fost chiar un moment placut, politia ca politia dar administratoarea…
    In fine, ne-a cam stricat chefu de dans!

    Reply
  5. By Laura on

    Ah, sa tot traiasca vecinii!
    Avem asa: o seara cand am venit acasa si am gasit apa curgand rau pe pereti (la bucatarie) si firisor (in camera). Curgea zdravan iar eu m-am dus sa am o rafuiala cu vecina de deasupra. Ocazie cu care am ajuns sa ma simt foarte prost, caci asa am aflat ca invinovateam degeaba de sunete de amor nebun si salbatic o biata femeie care avea pareza pe partea stanga. Iar vecinii cu amorul nici acum nu stiu care erau. Dar cat de prost m-am simtit cand am vazut-o pe doamna de la 3, nu pot descrie. Si apa curgea de mai de sus si o inundase si pe biata femeie. Am avut atunci de luptat cu administratori, instalatori, bineinteles, la ora 10 noaptea.
    O a doua faza e tot cu manele – duminica dimineata, ora 8, manele la maxim intr-un bloc din Dristor. Am fost atat de pissed off incat mi-am montat sistemul audio la laptop si am pus la maxim opera. Ne-am contrat de cateva ori, cateva duminici la rand. Pana la urma tot s-au potolit :)

    Reply
  6. By Ivona on

    In primul an cand m-am mutat la casa mea am simtit nevoia sa dau o petrecere, doua de casa noua. Desi interactiuni cu vecinul de langa chiar nu aveam, inainte sa vina invitatii bateam la el in usa cu un platou de prajituri sau ce se gasea, si cu o mica prevenire ca exista posibilitatea sa fim ceva mai zgomotosi. Totul a mers struna in aceste conditii..In urmatorul an am vrut sa dau petrecere surpriza pentru sora mea, iar la momentul cu farfuria de scuze vecinul n-a mai fost acasa. Noi am mers inainte cum stiam mai bine, doar ca vecinul a revenit acasa intre timp, si in scurt timp a aparut si la noi la usa. Cum casa era plina, surpiza era in toi, nu am ajuns eu sau sora mea la usa, ci o prietena foarte vocala, daca as putea spune. Pana sa ne dezmeticim noi, prietena i-a adresat niste cuvinte cel putin nepoliticoase vecinului si i-a trantit usa in nas. De atunci n-am mai avut curaj de interactiuni, altele decat saluturi pe scari. Petrecerile au fost insa de neuitat.

    Reply
  7. By Denisa on

    Tocmai se mutaseră foștii vecini și fix în ziua când veneau niște potențiali cumpărători ca să vadă apartamentul, eu am plecat prin oraș, cu treabă.
    Nu mică mi-a fost mirarea când m-a sunat mama de la țară, care fusese sunată de fosta vecină, să-mi spună că la mine acasă e ceva chef.
    L-am sunat pe Sebi și am aflat: cineva din vecini pusese manele (tare, normal) și nemaisuportându-le, Sebi a “răspuns” cu rock. Bineînțeles că volumul era la maximum.
    Ba mai mult, a luat dedicații de pe Twitter, deci punea muzică la cerere.
    Am ajuns acasă odată cu viitoarea vecină, care a întrebat, îngrijorată, dacă în fiecare zi e așa. Nu a fost așa. Am avut eu grijă. :)

    Reply
  8. By Jorjette on

    Cand am inceput facultatea, parintii mi-au cumparat un apartament in Iasi unde am locuit vreo 6-7 ani cred. Cam in tot acest timp nu am locuit singura, ci cu diverse persoane care plateau chirie.

    Faze au fost mai multe, insa cea mai ciudata a fost una cand eu eram plecata si fetele ce-au ramas au facut petrecere cu muzica tare, dans de duduia podeaua (cam asa e la bloc, duduie si daca insisti si calci mai tare) astfel incat a venit politia. Cand m-am intors m-am trezit cu politia la usa (desi nimeni nu-mi spusese nimic intre timp). Vroiau sa-mi dea si mie o amenda, insa stii, cand m-au vazut tinerica, frumusica, am scapat doar cu un avertisment. :)

    Reply
  9. By Dora27 on

    De 3 ani de cand m-am mutat in Bucuresti, pentru a doua oara in viata mea, am avut probleme cu grosimea..peretilor. :) e un bloc din zona tineretului, vechi, cu peretii putin grosi decat o coala de hartie. se aude absolut tot, nu doar din camera alaturata, a colegei de apartament, dar mai ales, de la apartamentul de sus. Pot sa spun, cu mana pe inima, caci nu mint, cu televizorul oprit, aud perfect toate stirile de pe Antena3. Gadea se aude cristal!!! Am incercat sa le dau semne vecinilor, sa le bat in tavan, in calorifer, etc., nicio sansa! Cireasa de pe tort a fost acum vreo 2 saptamani, cand au avut, cred, o seara de karaoke, pe muzica de la tv. Imi place muzica, ma binedispune, dar behaiturile vecinilor m-au scos din sarite!!! Pentru ca nu sunt genul de persoana care cauta conflictele, am ripostat doar cu matura din dotare, in tavanul lor iar a doua zi le-am scris un biletel kilometric pe care l-am lipit pe usa lor, dupa ce au plecat de acasa. Da, pot sti exact asta pentru ca se aud perfect pasii prin casa si mai ales tocurile duduii de deasupra..sper sa se potoleasca, curand. :)

    Reply
  10. By Anca N on

    Aveam anul trecut un vecin cu care ne intelegeam destul de bine, dar ocazional, cand era fara colegul de apartament, dadea cate o boxa tare de tot si atunci puteam da party si la noi ca muzica era asigurata. Dar si noi cand aveam musafiri il enervam la culme cu hohotele si povestile noastre cu voce tare. Oh, the good days..

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *