January 17

Golden Globes – premiile

CEL MAI BUN FILM: The Social Network. Alte nominalizări: Black Swan, The Fighter, Inception, The King’s Speech.

Cel mai bun actor: Colin Firth (YEEEES!!!)pentru The King’s Speech. Alte nominalizări: Jesse Eisenberg – The Social Network, James Franco – 127 Hours, Ryan Gosling – Blue Valentine, Mark Wahlberg – The Fighter.

Cea mai bună comedie sau muzical: The Kids Are All Right. Alte nominalizări: Alice in Wonderland, Burlesque, Red, The Tourist.

Cea mai bună actriţă: Natalie Portman pentru Black Swan. Alte nominalizări: Halle Berry – Frankie and Alice, Nicole Kidman – Rabbit Hole, Jennifer Lawrence – Winter’s Bone, Michelle Williams – Blue Valentine.

Cel mai bun actor comedie sau muzical: Paul Giamatti pentru Barney’s Version. Alte nominalizări: Johnny Depp – Alice in Wonderland, Johnny Depp – The Tourist, Jake Gyllenhaal – Love and Other Drugs, Kevin Spacey – Casino Jack.

Cel mai bun serial, muzical sau comedie (TV): Glee. Alte nominalizări: 30 Rock, Big Bang Theory, The Big C, Modern Family, Nurse Jackie.

Cel mai bun regizor: David Fincher pentru The Social Network. Alte nominalizări: Darren Aronofsky – Black Swan, Tom Hooper – The King’s Speech, Christopher Nolan – Inception, David O. Russell – The Fighter.

Premiul Cecil B. DeMille pentru întraga carieră: Robert DeNiro, îndelung aplaudat. “Filmele mele sunt ca şi copiii mei, doar că aceştia din urmă cheltuie mai mulţi bani şi nu pot fi remasterizaţi în 3D”, a glumit de Niro adaugând că se bucură că a apucat să primească acest premiu înainte ca cei de la Hollywood Foreign Press să vadă Little Fockers.

Cea mai bună actriţi în rol secundarMelissa Leo pentruThe Fighter. Alte nominalizări: Amy Adams – The Fighter, Helena Bonham Carter – The King’s Speech, Mila Kunis – Black Swan, Jacki Weaver – Animal Kingdom.

Cel mai bun actor muzical sau comedie (TV): Jim Parsons pentru The Big Bang Theory. Alte nominalizări: Alec Baldwin- 30 Rock. Steve Carell – The Office, Thomas Jane – Hung, Matthew Morrison – Glee.

Cea mai bună actriţă muzical sau comedie (TV): Laura Linney pentru The Big C. Alte nominalizări: Toni Collette – The United States of Tara, Edie Falco – Nurse Jackie, Tina Fey – 30 Rock, Lea Michele- Glee.

Best Language Film: In a Better World – Danemarca. Alte nominalizări: The Concert – Franţa/România, The Edge – Rusia, I Am Love – Italia, Biutiful –  Mexic/Spania.

Cea mai bună actriţă în rol secundar, serie sau miniserie TV: Jane Lynch pentru Glee. Alte nominalizări: Hope Davis- The Special Relationship, Kelly Macdonald – Boardwalk Empire, Julia Stiles – Dexter, Sofia Vergara – Modern Family.

Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin pentru The Social Network. Alte nominalizări: Danny Boyle and Simon Beaufoy -127 Hours, Lisa Cholodenko and Stuart Blumberg – The Kids Are All Right, Christopher Nolan – Inception, David Seidler – The King’s Speech.

Cea mai bună actriţă în miniserie sau film artistic TV: Claire Danes pentru Temple Grandin (a doua nominalizare, al doilea premiu). Alte nominalizări: Hayley Atwell – Pillars of the Earth, Judi Dench – Return to Cranford, Romola Garai – Emma, Jennifer Love Hewitt – The Client List.

Best Actor (TV): Al Pacino pentru You Don’t Know Jack (al patrulea premiu, 15 nominalizări, sala în picioare). Alte nominalizări: Idris Elba – Luther, Ian McShane – Pillars of the Earth, Dennis Quaid – The Special Relationship, Edgar Ramirez – Carlos.

Cea mai bună actriţă în comedie sau muzical: Annette Bening pentru The Kids Are All Right . Alte nominalizări: Anne Hathaway – Love and Other Drugs – Angelina Jolie – The Tourist, Julianne Moore – The Kids Are All Right, Emma Stone – Easy A.

Annette Bening a mai câştigat un Golden Globe pentru Being Julia.

Cea mai bună animaţie: Toy Story 3 . Alte nominalizări: Despicable Me, How to Train Your Dragon, The Illusionist, Tangled (aici am înjurat, eu am ţinut cu The Illusionist. Eram ok chiar şi cu Dragonul. Nişte idioţi, americanii ăştia, nu pricep nimic!!!)

Original Score (temă muzicală) : Trent Reznor şi Atticus Ross pentru The Social Network. Alte nominalizări: Alexandre Desplat – The King’s Speech, Danny Elfman – Alice in Wonderland, A.R. Rahman – 127 Hours, Hans Zimmer – Inception.

Best Original Song: Burlesque: “You Haven’t Seen the Last of Me” Cher. Alte nominalizări: “Bound to You” (music by Samuel Dixon, lyrics by Christina Aguilera and Sia Furler), Burlesque: Coming Home (music and lyrics by Bob DiPiero, Tom Douglas, Hillary Lindsey and Troy Verges), “Country Strong”, “I See the Light” (music by Alan Menken, lyrics by Glenn Slater), “Tangled” “There’s a Place for Us” (music and lyrics by Carrie Underwood, David Hodges and Hillary Lindsey), “The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader”.

Best TV Drama: Boardwalk Empire. Alte nominalizări: “Dexter”, “The Good Wife”, “Mad Men”, “The Walking Dead”

Best Actor TV Drama: Steve Buscemi pentru “Boardwalk Empire”. Alţi nominalizaţi: Bryan Cranston, “Breaking Bad”, Michael C. Hall, “Dexter”, Jon Hamm, “Mad Men”, Hugh Laurie, “House”.

Steve Buscemi la prima nominalizare şi primul premiu.

Best Supporting Actor (movies) Christian Bale pentru The Fighter. Alţi nominalizaţi: Michael Douglas – Wall Street: Money Never Sleeps, Andrew Garfield – The Social Network, Jeremy Renner – The Town, Geoffrey Rush – The King’s Speech.

Best Actress Drama (TV) Katey Sagal pentru Sons of Anarchy. Alte nominalizate: Julianna Marguiles – The Good Wife, Elisabeth Moss -Mad Men, Piper Perabo – Covert Affairs, Kyra Sedgwick – The Closer.

Best Supporting Actor (TV) Chris Colfer pentru Glee. Alţi nominalizaţi: Scott Caan – Hawaii Five-O, Chris Noth – The Good Wife, Eric Stonestreet – Modern Family, David Strathairn – Temple Grandin.


January 17

Golden Globes – Red Carpet

Dacă tot n-am somn, am decis că mă uit la Globurile de Aur în seara asta, atât la premii în sine cât şi la defilarea de pe covorul roşu. Updates mai jos.

Hale Berry în Nina Ricci, rochie neagră, cu bretele subţiri, transparentă, i se văd picioarele, super sexi! Anne Hathaway într-o rochie mult prea cuminte, aproape bătrânească, Armani, nu-mi place! Jennifer Lopez în alb, frate, pare uriaşă! Scarlet Johansson, în schimb, e strălucitoare în culoarea somonului.

Claire Danes tot în roz, foarte roz, extrem de roz! Cristina Aguilera în dantelă neagră cu coafură de fetiţă cuminte – so not hot!, arată cam ca o ţărăncuţă. Superbă Mila Jovovich în gri perlat!

(şi cineva se întreabă pe twitter de ce toată lumea e îmbrăcată ca bunicile, haha!)

Brad Pitt şi Angelina Jolie – ea în verde, Valentino, el pare-se cu câteva kilograme în plus, dar e ok şi aşa, mulţimea urlă oricum. Elisabeth Moss tot în verde. Hugh Laurie (Dr. House) cu papion şi Robert Downey Jr. cu freză de Eminescu în mizerie, nişte bucle dubioase pe ceafă, hate it!

Nicole Kidman în culoarea untului, foarte drăguţă Eva Longoria (singură), într-o rochie superbă neagră, Jane Krakowski (vizibil însărcinată) în gri petrol, Julianne Moore în roşu (în sfârşit cineva în roşu) – nefericită coafură, totuşi. Catherine Zeta Jones în verde, superbă, dimpreună cu Michael Douglas care a declarat că tumoarea a fost operată, că acest tip de cancer e puţin posibil să recidiveze şi că se simte foarte ok.

Se poartă mult roz “somon”, dar am văzut şi negru, coafurie sunt simple, par prins în coadă sau în coc banană, aproape neglijent. Desigur, sunt si excepţii, Helena Bonham Carter cred că nu s-a pieptănat de-o săptămâna pentru Red Carpet şi, atenţie, are un pantof verde şi unul roşu. Horror!



January 16

Iertările.. cu dus şi întors!

Printre altele, Daniel m-a întrebat şi ce n-as putea ierta. Nu mă pot pune în situaţii ipotetice de genul ăsta şi nici nu ţin neapărat să aflu ce n-aş putea ierta. Viaţa are şi momente nasoale – păţăşti!, şi oameni cu duiumul şi, se ştie, oamenii nu sunt perfecţi. Deci supuşi greşelii. Şi e ok aşa.

De fapt, ce înseamnă să fii iertat? Că spui o vorbă şi gata, puf!, nefăcuta dispare din istorie, ca ştearsă de fostul guvernator al Californiei în Eraser? Că, brusc şi dintr-o dată, celuilalt îi trece supărarea şi se apucă vesel(ă) să adune cioburile păţaniei? Newsflash: nu se întâmplă aşa, nu iertarea te absolvă de vină ci propriile regrete şi, fireşte, nerepetarea greşelii.

Ai întârziat 10 minute la o întâlnire? Bine, se scuză. Ai uitat de ziua de naştere a cuiva? Hai, merge şi asta, la ce ritmuri trepidante au vieţile noastre. Dar dacă “ai uitat” că eşti într-o relaţie şi ţi se năzare să te pupi (sau de’altele) pătimaş cu altcineva… e iertabil?

Ceea ce mi se pare culmea cinismului în toată povestea asta e că cel care a greşit cere iertare. Adică după ce că ai comis-o fată de celălalalt, îi mai ceri şi iertare, îi ceri, practic, un serviciu, să te absolve de vina de a fi făcut cine ştie ce nefăcută. Nu vi se pare foarte nefericită exprimarea asta?


January 15

Vulpe vânător

Mie îmi plac vulpile. Mi se par haioase, de parcă ar chicoti nonstop, puse fapte năstruşnice!  De fapt, sunt convinsă că vulpile, când vorbesc între ele, dimineaţa la cafea, în viziună, spun o mulţime de bancuri. Şi dă-i şi râzi!

Apropo, cel mai mişto banc (vulpea păcălită, gen) mi se pare ăsta:

Vulpea îl prinde pe iepuraş, iar acesta se roagă de vulpe să-i îndeplinească o ultimă dorinţă înainte de a fi mâncat:
– Ştiu că nu mai am nici o scăpare, lasă-mă te rog înainte să mă mănânci să dansez dansul morţii la iepuraşi!
Vulpea e de acord, iar iepuraşul începe să danseze:
– Una-n stânga, două-n dreapta, trei la stânga, patru-n dreapta… fugă marş!
Vulpea se uită mirată cum iepuraşul o şterge:
– Vai ce coregrafie de căcat!

După cum îmi plac vulpile, tot aşa de detestabil mi se pare obiceiul de a merge la vânătoare. Pot să pricep treaba asta doar în contextul în care nu vânezi – nu mănânci, dar altfel, nu! Să faci sport din omorâtul unor animale fără apărare mi se pare o chestie de o cruzime fără margini. Dacă eşti tare, bărbate, du-te şi bate-te parte-n parte cu ursul ori mistreţul. Cu puşca poate oricine, animalule!

Taman de aceea, sunt foarte încântată de reuşita notabilă a unei vulpi care, în drum spre supermarketul din pădure (se ducea să-şi ia pastă de dinţi), s-a trezit împuşcată de un vânător. Nu mi-e clar cum, dar isteaţa roşcată, chiar înainte să primească lovitura decisivă, dată cu patul puştii, a reuşit să apese cu laba pe trăgaci şi să împuşte vânătorul! Acesta a ajuns la spital, rănit în picior, vulpea a scăpat! Ha! Ştirea e aici.

via Costin


January 14

Uneori, PR-ul poate fi şi gunoier

Daniel m-a pus să răspund la câteva întrebări despre mine şi-a scos un interviu pe care puteţi să-l citiţi aici – mulţumesc foarte mult pentru intenţie şi rezultat! Una dintre întrebări a fost “Ce este şi ce nu este un PR” şi, excluzând-o pe cea cu blogosfera, mi-a luat cel mai mult timp să răspund şi încă sunt nevoia unor precizări suplimentare (mă rog, de fapt, e un pretext, ok!), apropo de ce-am zis:

Depinzand de situaţie, poate fi multe.. Scriitor, vorbitor, consultant, strateg, organizator, fotograf, psiholog, asistent medical, trainer, uneori chiar şi gunoier sau participant la curse cu obstacole, iar lista nu e neapărat închisă. Eu, ca PR, m-am aflat în toate aceste ipostaze la un moment dat sau altul, în cadrul proiectelor de care m-am ocupat.
Nu este (sau, dacă e, nu e PR adevărat): agramat, prost, lipsit de imaginaţie, bădăran, “star”. Şi lista asta rămâne deschisă, să ştii.

Am mai spus, acum câţiva ani, că PR-ul (omul, care va să zică, nu profesia) bun trebuie să ştie a face multe pentru că are multe de făcut. Şi, adesea, nu interesează pe nimeni în detaliu cum ajungi să-ţi iasă un eveniment. “Facem să fie bine“, vorba unora (sic!), e tot ceea ce contează. Şi dacă unele dintre lucrurile pe care le-am spus în interviul făcut de Daniel sunt evidente şi n-au nevoie de explicaţii, mă gândesc că “asistent medical” şi “gunoier” poate că merită câteva precizări.

Asistent medical

Eu oricum sunt un fel de “Mama răniţilor”. Nu ştiu exact când am căpătat aceată valenţă şi nici nu mi-e clar cum, dar există, se află, se găseşte. Ce nu zic, mă rog, altfel decât printre dinţi (de data asta), e că, în timp, mi-am dezvoltat şi ample trăsături de control freak – profesional vorbind. Nu-mi place să las lucrurile la întâmplare – experienţa m-a învăţat că, dacă ceva nasol poate să se întâmple, e mai bine să am o soluţie pentru acel ceva.

Aşa că, atunci când fac un eveniment, am la mine un întreg arsenal de pastile şi chestii pentru primul ajutor iar ce nu am, improvizez. Astfel, mi s-a întâmplat să dezinfectez tăieturi chiar şi cu Magie Noire. E alcool, ce?!

Aşa ştiu sigur că nici o durere de cap sau de altele, greaţă, mâncărimi şi diverse păţanii nu stă în calea bunului mers al evenimentului de care mă ocup. Better safe than sorry, cum zice englezul! Şi, da, am făcut evenimente cu mâna ruptă sau arsă… voila poza consacrată fără crop, făcută în exerciţiul funcţiunii:

Gunoierul

Am bifat şi asta, când organizam FolkYou!, festivalul ce se întâmplă în fiecare an pe plaja din Vamă. În ciuda rugăminţilor dinspre scenă unii dintre spectatori (şi erau mii!) lăsau în urma lor pe plajă sticlele de diverse, pahare de plastic, papuci, pachete goale de ţigări, ba chiar am găsit şi un aparat foto plin cu nisip odată!

Nu doar pentru că ne-am fi luat ditai amenda de la Apele Române dacă plaja nu rămânea curată, dar şi pentru că FolkYou! e (şi) despre respect, pe la 3-4 dimineaţa, cei câţiva colegi din echipa festivalului dimpreună cu oricine se oferea voluntar (sau nu! :D), “aram” plaja înarmaţi cu saci uriaşi de gunoi, adunând mizeriile. Şi asta nu m-a făcut mai puţin director de comunicare, nici gând!

Deci PR – şi o să spun asta până mi se tocesc tastele – nu e (doar) glamour, copii! Băgaţi la cap!


January 13

Facebook e tare harnic!

Un minut e o unitate infimă de timp fiindcă ce mare lucru poţi face în 60 de secunde? De fapt, sunt destul de multe lucruri pentru care n-ai nevoie de mai mult de un minut: să trimiţi un email, să faci ceai, să uzi florile (da, ştiu, mereu uiţi să faci asta), să scapi de bonurile fiscale din portofel, să speli cănile de cafea şi un pic de gimnastică ori să vezi un film.

Mă rog, nu e prea mare lucru. Dacă te uiţi, însă, ce se întâmplă pe Facebook într-un minut, lucrurile se schimbă niţel. Şi te face să te întrebi dacă lumea mai face ŞI ALTCEVA!!!

(aveţi răbdare un minut, se încarcă niţel cam greu)

PS Azi, via FB (cum altfel?!) cineva a remarcat că refresh.ro a scris despre asta în decembrie. Eu am văzut asta (abia) aseară, aici.


January 12

Cardul UNICEF: oameni mari pentru copii

Nu e nici un secret pentru nimeni campania de printre rânduri organizată pentru Salvaţi Copiii. V-am spus, şi repet, că ajutorul daţi acestor copii poate schimba nu doar viitorul lor ci şi pe cel al societăţii în care trăim. Nu este o opţiune sentimentală ci aproape o responsabilitate a fiecăruia dintre noi, cei care conştientizăm că statul ăsta român nu are legătură cu oamenii decât în perioada alegerilor şi colectării impozitelor. În rest, mai mult nu.

De aceea mi se pare fain că există un card afiliat UNICEF. Atfel, Unicredit plăteşte plăteşte organizaţiei umanitare 1% din valoarea tuturor cheltuielilor pe care le faceţi. Mai mulţi posesori de card, mai multe cheltuieli, mai mulţi bani pentru UNICEF. Mie îmi sună bine! :)

Şi, ca să fie treaba treabă, cine-şi face card UNICEF primeşte şi un abonament la Tabu. Foaaarte bun!

via Cristina Bazavan


January 12

Veşti frumoase de la Sibiu!

Mi-am dorit mereu să ajung la FITS dar pre(a)ocupată de verile job-related şi mai puţin de ale mele, prima dată asta s-a întâmplat abia când a fost “obligaţie de serviciu”, în 2009. Pusesem la cale un parteneriat cu frumosul ex-trust, aşa că m-am dus, chipurile, să mă asigur că totul merge smooth. Am văzut atunci şapte spectacole în două weekenduri, terapie cu teatru, aş zice. Printre ele, Faust şi Metamorfoze, capetele de afiş ale teatrului sibian.

Anul trecut am participat la tot festivalul, dar am văzut fix două spectacole! În schimb, am trăit una dintre cele mai mişto experienţe profesionale, căci măţăraia unui asemenea festival – numărul trei în lume ca mărime, apropo – e cel puţin inedită. O mână de oameni, nu mai mult de 20, pun la cale un uriaş eveniment ce ţine zece zile. Sute de spectacole şi cam tot atâţia invitaţi din străinătate – vă las pe voi să ghiciţi numărul de păţanii, mai mult sau mai puţin haioase, petrecute în culise la o asemenea desfăşurare de forţe. Priceless!

Taman am aflat că voi avea şansa de a repeta această fabuloasă experienţă în 2011, la ediţia în care Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu îşi sărbătoreşte majoratul. Drept pentru care ştiu şi vă comunic şi vouă tema din acest an: COMUNITĂŢI.

O să fie o super faină nebunie!


January 11

Când ne chinuie talentul

Mi-ar fi plăcut să ştiu să cânt la vreun instrument. În schimb, ai mei m-au dat la diverse sporturi. Gimnastică, tenis, înot (era sa mor în bazinul ăla – not fun!), volei şi  chiar orientare turistică. Drept urmare, am oareşce mobilitate, joc tenis decent, înot ca un căţel şi nu mă pierd în spaţiu. Dar nu ştiu să cânt la nici un instrument.

E drept, am avut blockflöte din ăla şi chiar ştiam să cânt Ceata lui Piţigoi şi Mica Serenadă. Dar n-am perseverat. Spre deosebire de domnul din clipul de mai jos (mersi, G., pentru pont), care se crede cel puţin King of the world. Persoanele sensibile sunt rugate să treacă peste momentele 3.12 – 3.15: dangerous display of a big white belly! :))

Să urmărim împreună această mostră de talent şi virtuozitate!

Dacă nu s-ar fi întâlnit înainte cu gheţarul, cred că până şi Titanicul se scufunda de râs la aşa o interpretare! Cameroooneeee, pune repede mâna pe el!