July 22

Reclame tâmpite: vaginul umblător, răhățeii și Eminescu

Înțeleg: produsele legate de zona noastră mediană nu sunt neapărat ușor de promovat, din motive de pudoare, jenă, intimitate. Dar, așa cum am văzut, se pot face și campanii mișto la absorbante și la alte produse care adresează chestii din zona cu pricina.

Zilele astea, însă, mă tot lovesc de creativi plecați cu pluta sau clienți care cred că… De fapt, nu pot să-mi dau seama ce e în mintea lor. Dacă au una.
Continue reading


Category: Necategorizate
July 18

JAZZ TM 2014, jurnal de festival: Ploaia dansa împreună cu noi

Vineri, în ultima zi de JAZZ TM, ploaia a fost harnică: a început cu noaptea-n cap, devreme, ca la instrucție: rap-rap-rap! În mintea mea se deslușeau clar, însă, trompeta de la The Lost Song, sunetul aproape ireal care mi-a însoțit orele mici pierdute în Vama Veche, pianul lui Teo Milea cu notele lui neoclasice și, în sfarșit, sitarul Anushkăi Shankar, cam de pe altă lume și el.

Printre picăturile de ploaie și printre rânduri, glumind și povestind, cu regretul că ploaia ne ținea prizonieri pe terasa acoperită de la Symphony Cafe (BIG Like pentru rabdare și serviciu prompt cu zâmbetul pe buze, băieți și fete!), cu pretextul unei înghețate, m-am fâțâit, totuși, până la Catedrală și înapoi, în Piața Operei, suficient cât să aud mai plin sunetul de pe clapele albe și negre, ba chiar să asist un pic la repetițiile lui Teo.
Continue reading


July 11

JAZZ TM 2014, jurnal de festival: Better Than Anything

Când am acceptat invitația la JazzTM a fost așa, cu un pic de strângere de inimă, pentru că nu mă consider suficient de jazzificată pentru a relata, muzical vorbind, o desfășurare de nume ca cele aflate pe afișul acestei a doua ediții a festivalului. După prima seară, însă, mi-am dat seama că vreo cronică muzicală presărată cu tempouri și armonii ar fi total irelevantă față de ce se întâmplă pe scenă, în spatele și în fața ei. Adică, negreșit, artiștii invitați sunt foarte buni, toți, dar, indiferent de gusturi și preferințe muzicale, că nu toată lumea vibrează la toate concertele, atmosfera este cea care desăvârșește acest melanj muzical și artistic. Și ce atmosferă!

Better than cream cheese and bagels
Better than honey on bread
Better than champagne and pretzels
Better than breakfast in bed

Better than chili rellenos
Better than chocolate eclairs
Better than hothouse tomatoes
Better than fresh bartlett pears

Continue reading


July 10

Jazz TM, jurnal de festival: prima zi, primele concerte

Ieri, după o noapte în care n-am putut dormi deloc, am pornit către Timișoara la întâlnirea cu muzicieni de soi strânși sub semnul și îndemnul celei de a doua ediții de JAZZ TM. Opt ore de drum când însorit, când plouat, cu muzică și fără peripeții s-au terminat în parcarea Hotelului Timișoara, la doi pași, hai, poate trei, de backstage-ul festivalului și de Piața Operei, devenită cândva, nu știu când, a Victoriei. Oficial.

După ce am personalizat camera de hotel cu ce-am adus și eu de pe-acasă, am coborât să-mi salut deja-prietenii care se ocupă de producție – adică echipa extinsă de la PLAI: management și voluntari – și de care a ajuns să-mi fie drag, cumva, mai ales după ce, anul trecut, la PLAI, am asistat la una din ședințele lor. Sunt foarte mișto. Toți!
Continue reading


July 9

Fără limite: dragoste de record mondial (P)

Eu vorbesc destul de mult la telefon, mai ales cu prietenii care nu mi-s la îndemână în București și mai ales dacă a trecut ceva vreme de când am apucat să vorbim cât de cât pe îndelete. De la discuții profesionale la din alea personale care încep cu “Te-am sunat să mă sfătuiesc cu tine, stai să-ți spun ce s-a întâmplat…” și, de obicei, se termină măcar vreo oră mai târziu. Și, firește, mai sunt ședințele în care mă mai bagă câte o prietenă sau viceversa.

De când toată lumea e pe Facebook, unele discuții s-au mai rărit ori sunt ceva mai scurte fiindcă e mai ușor să vezi ce face cutare sau cutare, însă pentru unele lucruri prefer să pun mâna pe telefon și nu o dată s-a întâmplat să mă prindă miezul nopții într-o conversație începută de cu seara. Iar într-un caz, când abia cunoscusem un domn, am făcut mai multe nopți albe la telefon, exact ca în reclama Vodafone cu cei doi care au o relație la distanță: Închide tu. Nu, închide tu. Și așa s-a făcut dimineață…

Iar asta ne aduce la subiectul…. discuției, dar nu înainte de a urmări clipul de mai jos, după care vă spun ce și cum, că e mare nevoie de ajutorul, creativitatea și ideile voastre. Și e drăguț de tot, o să vă placă !
Continue reading


July 7

Concurs: trei abonamente duble pentru festivalul In Transylvania!

Între 10 şi 13 iulie, pe pârtia de la Drăguş, zona Sâmbăta de Sus, în Braşov, are loc prima ediţie a unui festival de muzică să nu numai, In Transylvania. Dacă te uiţi pe site, proiectul pare ambiţios, iar ideea e foarte mişto: un sfârşit e săptămână departe de lumea dezlănţuită, nu doar cu muzică live ci şi cu diverse activităţi, de la maraton şi biciclit şi tiroliană şi chiar xbox-uri! Şi mai vedeţi voi ce pe pagina lor de Facebook!

Trupele care ţin afişul primei ediţii sunt străine: Kiril Djaikovski ft. TK Wonder (Macedonia), Dubioza Kolektiv (Bosnia), Alternosfera şi Zdob şi Zdub (Republica Moldova), Operenzia (Ungaria), Iva Nova (Rusia), Nico de Transilvania (Anglia), dar şi româneşti: Şuie PaparudeSubcarpaţiLuna AmarăDomino, Jak DC, Touluse Lautrec şi mulţi alţii.
Continue reading


July 7

Nisipul din clepsidră

E rău când dispare un prieten, e tare rău. E şi mai rău când şocul e dublu, întâi că e bolnav grav, de câteva luni, apoi, în câteva ore, că s-a dus. Şi trebuie să accepţi, în timp, să te obişnuieşti cu ideea, să-ţi aduci aminte, când vrei să-l suni, că nu mai e acolo…

… şi să nu te învinovăţeşti că n-ai fost acolo, mai aproape, mai mult, mai des, suficient cât să te fi prins că ceva nu e în regulă şi să faci ceva în legătură cu asta, să-ţi ajuţi prietenul, să-l convingi să se lupte, să lupţi tu pentru el.
Continue reading


July 2

De dor

Acum 20 de ani am cunoscut o fată. Înaltă, subţire, brunetă, şic. Mi-a întins mâna şi s-a recomandat: Diana. Eram sub impresia Pânzei de păianjen şi i-am spus că îmi pare bine să cunosc o Diană. I-am spus şi de ce. A râs şi mi-a povestit că şi ea iubea cartea aia.

A fost prima coincindenţă dintr-o serie tulburătoare şi inexplicabilă de asemenea potriviri care ne-au legat indisolubil şi pentru totdeauna, şi nu întâmplător pseudonimul pe care l-am folosit mai bine de zece ani în presă şi pe blog a fost Ilinca Dima, prietena Dianei din cartea Cellei Serghi. Diana mea şi Ilinca mea, aşa ne spuneam.

Şi chiar dacă viaţa ne-a răvăşit agendele în ultimii ani şi n-am mai stat la poveşti atât de des ori de mult cum o făceam pe vremuri, legătura asta dintre noi a rămas neschimbată. La fel iubirea pentru mare, la fel coincidenţele şi diferenţa de opt ani dintre noi şi dintre lucuri care mi s-au întâmplat şi mie la aceeaşi vârstă la care i s-au întâmplat şi ei.

A fost sora mea mai mare, dar şi mai mică, ascultătoare, prietena mea, confidenta mea, ne-am ajutat la nevoie, a fost unul dintre oamenii cei mai plini de viaţă pe care i-am cunoscut şi a iubit marea mai mult decât oricine.

Dar a ars prea repede. Şi a plecat azi, chiar după aniversarea zilei ei de naştere, probabil fiindcă se bucura prea mult să-şi audă prietenii. Ştiu că rămâne în sufletul meu, o parte din mine, din ceea ce sunt, dar n-o să mai fie niciodată la fel şi nu vom mai apuca nicicând să facem excursia aia plănuită vară de vară la Balcic, ca să vedem dacă recunoaştem digul lui Petre Barbu.

O să-mi fie dor de tine dincolo de vorbe, Diana mea. Dar, pe urmă, nouă nu ne-au trebuit niciodată prea multe vorbe ca să ştim ce simte cealaltă…

marea


July 1

Perele din viaţa noastră

HONY – Humans of New York – e un proiect minunat de fotografie, cu oameni şi poveşti. Nu sunt mereu pozitive, pentru că lumea nu e doar frumoasă, şi faptul că Brandon Stanton, fotograful şi autorul proiectului, alege să prezinte şi istorii triste face proiectul ăsta cu atât mai autentic şi mai preţios. Pentru că învăţăm mai ales din lucrurile care nu merg bine, din dezamăgiri şi pierderi, mai degrabă decât din lucrurile bune.

Şi, dacă avem noroc de oameni minunaţi în preajmă, învăţăm şi de la ei.
Continue reading


June 30

Argan preţios pentru un păr frumos!

De-a lungul timpului, am încercat cam toate lugimile şi culorile de păr. Pe rând, castaniul meu a trecut prin mai multe variante de roşcat, negru, diverse tonuri de şaten şi, da, blond. Închis, deschis, şuviţe, toate modelele, mai puţin platinat. A fost lung, scurt, băieţeşte, şi, fireşte, n-am scăpat nici de lungimile intermediare, perioadele în care nu stă nicicum! A. Şi, fireşte, pentru că e ondulat natural, de cele mai multe ori îl întind cu peria rotativă. Şi, săracu’ de el, a rezistat tuturor acestor tratamente nemiloase şi experimentelor mai mult sau mai puţin reuşite.

Până acum cinci ani.
Continue reading