October 30

Bucuria

Cândva, nu mai știu când, au trecut mulți ani de-atunci în orice caz, mi se părea mie că zilele de joi sunt așa, un cumul al ceasurilor rele pe care mai degrabă le așteptăm marțea sau vinerea – asta dacă suntem superstițioși. Eu nu sunt, dar tot mi se părea că toate necazurile mi se întâmplă joia și doar joia. Nu mai știu nici cât a durat damblaua asta și chiar uitasem complet de așa o aiureală… până azi!
Continue reading


October 29

Și demachiatul poate avea Farmec!

Am fost destul de băiețoasă în copilărie. Aveam păpuși, dar preferam Optik-Cabinet și alte jucării care nu prea țineau de universul fetițelor, cum ar fi mașinuțele sau Meccano. Mă rog, alta a fost situația când venea vorba de haine (mai ales ale mamei), pantofi (mai ales ai mamei) și, mai târziu, prin liceu, farduri – exclusiv ale mamei!…

… deși tata avea o politică foarte severă referitoare la fardatul meu în perioada aia: zero fard, zero toleranță! Fix la fel, dacă asta consoleaza pe cineva acum, ca în cazul propriilor sale eleve care, dacă veneau fardate la ora de istorie, era trimise frumușel unde știu ele ca să-și îndepărteze vopeaua de pe față!
Continue reading


October 28

Viața în roz

Sunt printre cei norocoși care au avut un profesor de fericire. Fiindcă fericirea – dacă nu știați – se învață. Sigur, asta nu e tot, trebuie să te antrenezi tot timpul, necontentit, fiindcă nu e chiar ca mersul pe bicicletă. Dacă uiți să te bucuri de lucrurile simple prea mult timp o să descoperi că ești din ce în ce mai nefericit și, mai rău!, că răspândești nefericire și în jurul tău.

Eu am avut cel mai minunat dascăl într-ale fericirii: bunica mea, Darly. De la ea am deprins știința de a lăsa lucrurile mici, detaliile, să-ți umple viața cu momente frumoase, chiar dacă tabloul întreg nu pare pictat neapărat în tonuri de roz. Momentele astea mici, ele sunt amănuntele care ne pot schimba starea, fie că vorbim de cum cade lumina într-o încăpere, de un cântec, de o frunză colorată frumos, de zâmbetul întors cuiva, aiurea, pe stradă, de ultima bucățică de prăjitură pe care cineva a păstrat-o pentru tine.
Continue reading


October 27

Caut job în PR!

E greu să găsești un job bun în PR la noi. Industria nu e dezvoltată suficient, sunt stoluri de absolvenți care ies pe bandă rulantă, alte stoluri de jurnaliști care se reorientează către relații publice iar teoria din școală nu prea se potrivește cu practica de la angajator. Și, cel puțin în agenții, toți șefii par să aibă niște pretenții de ți se învârte capul: să poți vorbi și scrie corect în română, să ai ceva experiență, creativitate, chef de muncă, să-ți placă PR-ul și să pricepi că, de fapt, nu ajungi Samantha Jones odată cu primul job… ăăă… în domeniu!

Spun toate astea (din nou!) pentru că ieri, pe grupul Joburi PR & Jurna, s-a strecurat următorul anunț:
Continue reading


Category: PR sau piar | 24 Comments
October 22

Bre, Ponta, tu chiar n-ai pic de jenă?

Nu, echipa de FB a lui Ponta nu pricepe că introducerea a două degete pe gâtul utilizatorilor, fie ele și în semn de victorie, tot greață provoacă. Să ceri Like pentru Simona la propria pagină e o mizerie fără limite, oricine ar face-o. Iar echipa de comunicare online VVP nu e la prima abjecție de genul ăsta. Și, probabil, nici la ultima.

like
Uneori îl suspectez pe ăsta mic de o tâmpenie atât de crasă încât s-ar putea ca el chiar să creadă că dacă-și cocoață numele și mutra antipatică peste poza cu Simona Halep o să se aleagă cu vreun capital de simpatie, cu toate că primește o mulțime de comentarii cum că nu e asa! Sau poate că echipa lui e, de fapt, în simbria ălorlalți, mai știi?


October 21

Festivalul George Enescu, 2015: program, abonamente și bilete

Cu un an înainte, ca să avem vreme să ne punem la punct agenda și bugetul, organizatorii Festivalului George Enescu au anunțat programul viitoarei ediții a evenimentului, care va avea loc între 30 august și 20 septembrie 2015. De departe, pentru mine, cel puțin, vestea cea mai grozavă e că, în sfârșit, vom avea la București Filarmonica berlineză, una dintre cele mai bune orchestre ale lumii, sub bagheta lui Sir Simon Rattle!!!
Continue reading


October 21

Nelămurirea zilei

Am văzut ieri la Bogdana Dobre pe blog link către un studiu IRES și, deși nu are legătură cu politica, am extras de acolo plăcinta rezultată în urma uneia dintre întrebări pentru că m-a nelămurit teribil o chestie. Asta e plăcinta:

directie
Deci, anul trecut, când a fost făcută cercetarea, 72% dintre români credeau că direcția în care se duce țara e greșită. Cu PSD în primării și parlament și Ponta premier, da? Și atunci cum naiba se face că sondajele îl dau tot pe Ponta câștigător în cursa pentru președinție? Cum? Cum, dacă trei sferturi din populație consideră că ne ducem în cap cu ăștia tot pe ăștia vor să-i voteze?!
Continue reading


October 20

Shep Gordon: Nu e despre tine

Unul dintre filmele care m-au sedus deplin la Comedy Cluj anul ăsta a fost un documentar, Supermensch: The Legend of Shep Gordon. Pentru cine nu știe, Shep Gordon e unul dintre cei mai importanți impresari pe care i-a avut America, adunând în palmaresul relațiilor personale și profesionale diverși tipi și tipe cum ar fi: Alice Cooper, Blondie, Michael Douglas, Dalai Lama, Jack Nicholson, Janis Joplin, Sharon Stone… În fine, o listă lungă și impresionantă de prieteni și clienți al căror nume a apărut și pe generic și s-a derulat vreo câteva minute.

Documentarul e făcut de Mike Myers (un interviu aici) și e, în mod evident, un omagiu pentru un tip apreciat atât pentru ideile geniale cu ajutorul cărora și-a promovat artiștii, dar și pentru felul în care a știu să-și facă și să-și păstreze prietenii.
Continue reading


October 17

Doamne, mare ți-e Carpathian Garden!

Anul ăsta, Comedy Cluj propune câteva evenimente conexe festivalului de film, iar aseară am asistat cu plăcere la unul dintre ele, și anume spectacolul Carpathian Garden scris de Radu Iacoban și inspirat, vai!, din realitatea frumoasei țărișoare care umblă prin lume acoperită doar c-o frunză.

O comedie, fără îndoială, la care n-am avut cum să nu râd, că e bine scrisă și foarte bine jucată de Radu Iacoban alături de TudorAaron Istodor, dar care, de fapt, ar fi trebuit să ne întristeze, cred, fiindcă trecerea în revistă a apucăturilor autohtone n-are cum să-ți placă, la o adică… Chiar și când, repet, e prezentată cu umor.
Continue reading


October 16

Comedy Cluj 2014, film: O viață de cinci stele

Nu cred că e cineva căruia nu i-ar plăcea să trăiască o viață de cinci stele, la propriu, să fie inspector de hoteluri de cinci stele. Ia! Se ridică vreo mână? E cineva acolo care ar refuza tratament regal la cele mai bune hoteluri din lume, iar jobul său ar fi să verfice fiecare detaliu, cât de mic, de la temperature supei și a șampaniei până la existența sau consistența stratului de praf din locuri ascunse cum ar fi rama tablourilor din camera.

Să treci pe-acasă doar așa, ca să schimbi valiza și pe urmă să pleci către următorul hotel, către următoarea destinație. E? Nu v-ar plăcea?
Continue reading