October 17

MeToo: femeile au avut curaj. Acum e rândul bărbaților.

Azi am citit zeci de statusuri cu #metoo, și asta e doar ce mi-a arătat Mark cu algoritmul lui. În realitate cred că sunt zeci de mii în .ro și milioane în lume. Am citit poveștile prietenelor mele – virtuale sau nu – și, mai spre final de zi, când s-a mai ostoit ritmul treburilor, cumva, nu știu clar de unde a venit, dar am plâns.
Continue reading


September 15

Aha! Deci se poate să facem și noi reclame mișto!

Sunt dintre cei care nu apasă instant pe telecomandă când începe un calup publicitar, pentru că-mi place să știu cine ce campanii mai face și îmi plac reclamele. Din păcate, în ultima vreme la noi reclamele sunt un șir lung de prostii, prejudecăți, sexisme, lipsă de responsabilitate sau educație – vezi aproape orice supliment alimentar care-ți promite să te facă să te simți bine după ce mănânci mult și aiurea. Din fericire, mai sunt și excepții , iar campania VEKA România – Calendarul de 50 de ani – e una dintre ele.
Continue reading


September 5

Despre etică și principii în PR. La alții.

Am scris acum câteva zile un text care a strâns o mulțime de reacții de la foarte mulți oameni care sunt parte din industria autohtonă a comunicării și, promit, voi reveni asupra lucrurilor scrise acolo pentru că, din păcate, ce s-a întâmplat ulterior publicării a demonstrat că problema e chiar mai serioasă decât estimasem eu inițial. Totuși, până ajung să scriu din nou despre ce-i la noi, zic că are rost, mai ales în context, să discutăm puțin despre ce au făcut alții.
Mai precis, despre cum și de ce The Public Relations and Communications Association (PRCA), cea mai mare organizație de profil din Europa, reprezentând peste 20.000 de membri din UK, a exclus, ieri, din rândurile sale, firma Bell Pottinger, una dintre cele mai mari.

NB: Am sintetizat cât de bine s-a putut informațiile despre acest scandal după ce am citit lejer peste o sută articole – sunt câteva linkuri și în text – sper că e clar. Dacă aveți întrebări, le aștept în comentarii.
Continue reading


September 3

Slow motion

Mă oftic că nu mi-am luat pelerina de ploaie la mine și-a trebuit să plec de la protest, deși, la ce furtună s-a pornit, nici mama pelerinelor nu cred că făcea față, iar umbrelă – am mai zis – nu folosesc. Am așteptat un pic la adăpost, sub niște pomi, poate se liniștește. Până la urmă, stau la doi pași de Guvern, cât de tare putea să mă ude?!
(Am o idee în legătură cu asta acum)
Continue reading


August 29

More than Pub – less than PR

Sunt convinsă că sunteți la curent cu isprăvile medicale ale doctorului Burnei. Este medicul ortoped despre cazurile căruia Luiza Vasiliu, de la Casa Jurnalistului, s-a documentat vreme un an, după care a scris ce-a aflat. Sunt niște materiale pentru care îți trebuie un stomac tare și nervi de oțel, fiindcă e vorba de suferințele a zeci de copii schilodiți pe viață de experimentele unui doctor care s-a crezut (mai presus de) Dumnezeu*.
Continue reading


August 22

Vama nu mai e ce-a fost, vai!

Pun titlul ăsta de doi bani pentru că mă deja distrează nespus lamentările pe tema asta. Nu că nu s-ar fi schimbat – oho, și încă cum și cât – cu vârf și îndesat!, nu în bine ci în rău, de la turiști la servicii și loc. Dar tot nu m-aș duce în altă parte pe litoralul ”clasic” fiindcă pentru mine acolo rămâne mixul optim de distracție (dacă de asta ai chef) și liniște (dacă de asta ai chef), la malul mării, fără să faci, totuși, o zi pe drum.
Altfel, oricând prefer Sulina ori Sfântu Gheorghe.
Continue reading


August 17

Anonimul 2017: o declarație de dragoste

Am fost plecată, festivalier sau nu, cam toată vara și, după un (prea) scurt concediu la mare, m-am pornit către Deltă, la Anonimul, pentru o cură de filme, oameni pe gustul meu, mare și chill. Mda, știu, aș fi putut spune relaxare, da’ chill mi se pare o descriere mai bună. Iar festivalul ăsta a fost cam tot ce mi-aș fi dorit pentru final de vară, și încă ceva pe deasupra!
Continue reading