April 28

PRbeta 2016, unde sunt trainer și o să vă spun…

Mie îmi plac poveștile, să le aflu, să le spun, să le dau mai departe. Am crescut cu povești, iar curgerea unei istorii, mai ales dacă era bine spusă, mă făcea să dau paginile cu nesaț. Nu știu dacă altfel aș fi ajuns să citesc așa mult, așa de repede, tot, și, fără asta, probabil aș fi sfârșit prin a bifa meseria de medic la care am visat până am descoperit magia vorbelor – rostite și nerostite – prin vremea primilor ani de liceu.

Și încă mi se pare că e o magie acolo, în alesul vorbelor perfect și perfecte, în aranjarea lor, în tonul cu care le rostești, pentru că tonul face muzica, în puterea pe care o au când sunt bine rostuite.

Continue reading


April 26

Campanii mișto: Love at first taste

Taman citesc despre o campanie pentru Knorr, făcută după un studiu… Pauză de aprofundare. Da, sunt unele branduri care fac niște studii pe baza cărora gândesc campaniile, ce chestie, nu?!

Deci un studiu, ziceam, la care au luat parte 12 mii de oameni din 12 piețe și care a analizat potriveala de cuplu după potriveala de gusturi culinare. Eh? V-ați fi gândit – încă vă gândiți? – că treaba asta contează în context?!
Continue reading


April 25

UBER devine (și) mai prietenos

În ultimele luni, și mai ales de când am ”brățara nazistă” (de-aia de fitness care se scandalizează dacă ai stat prea mult timp cuminte), merg mai mult pe jos. Îmi impun(e) să fac mișcare așa că din regina comodității am început să ajung din punctul A în punctul B prin oraș cu metroul, dacă e nevoie, sau pe jos, și mai puțin cu taxiul.

Totuși, în ultimele zile, astea ploioase, interacțiunea cu băieții în mașini galbene mi-a amintit de ce prefer formule alternative de transport. Și că UBER a făcut recent niște chestii cool, printre care și să-și micșoreze tarifele.
Continue reading


April 18

Lalelele

V-am mai povestit de babele mele, cele două vecine 80+ usă-n ușă cu mine, amândouă. Una e mai simandicoasă, Drama Queen și o idee mai egoistă. Culmea, e cea mai educată. Cealaltă, câteva clase de școală, om-pâinea lui Dumnezeu. Dacă are o ulcică de ciorbă mă cheamă la masă dacă mă vede. Nu contează că ciorba aia ar trebui să-i ajungă vreo două zile.
– Haide, Ruxăndrica, am o ciorbă bună, poftim la masă.
(nu suport diminutivele și, cu atât mai puțin diminutivarea numelui meu, dar la ea sună… duios, cumva, și nu-i zic nimic) Continue reading


February 29

PR, meserie stresantă? Ei, aș!

Am cetit la Manafu că PR-ul e pe locul șase la cele mai stresante joburi, după militari, pompieri, piloți, polițiști și organizatori de evenimente. În primul rând, că știu o groază de oameni care lucrează în PR și care fac și evenimente, deci taman am urcat industria în topul stresaților. Și în al doilea rând, după o zi pe care nu știu, profesional vorbind, dacă s-o încadrez la ”de râs” sau ”de plâns”, taman ce am realizat că, de fapt, suntem extrem de optimiști, noi, PRii.
Continue reading


February 29

Oscar 2016: Declarații, discursuri și emoții

Anul ăsta am luat o pauză de la ceremonie. Știam că cea mai mare parte a favoriților mei n-aveau să câștige, știam că Chris Rock o să aibă un speech despre care oricum o să vorbească toată lumea, că Julianne Moore, Cate Blanchett și Jennifer Lawrence vor fi printre cele mai bine îmbrăcate și că programul meu de azi îmi impunea câteva ore bune de somn! Bașca, deși am sperat că totuși nu, campania de PR a lui Leo și ursul au primit ceea ce va fi numit de-acum The Pity Oscar și nu merita să-mi stric somnul pentru asta.
Apropo, ca să știe toată lumea: nici un urs real n-a jucat în film. Toți urșii care au venit la casting au fost considerați prea grași, iar ”animalul sălbatic” care l-a cotonogit pe Leo a fost adăugat în postproducție. Și copacii de care s-a tot bușit erau din cauciuc. True story!

Dar am răsfoit azi dimineata, devreme, discursurile și transcrierea interviurilor din backstage, și am extras de acolo câteva chestii care mi-au plăcut, după cum puteți citi mai jos. Dacă vreți! Dacă nu, nu.
Continue reading


February 28

Oscar 2016: Favoriții și favoritele

Pre(a)ocupată săptămâna asta ca să mai am vreme și de scris detalii de Oscar, din păcate. Nu că n-aș fi avut – reiterez faptul că departamentul media relations al Academiei face o treabă mai mult decât admirabilă, de la ce alege să trimită în comunicate și până la felul în care acestea sunt scrise și rapiditatea cu care primești răspunsuri la orice întrebare.

oscars
Dar am văzut toate filmele, fiindcă povestea asta n-are haz dacă n-ai niște favoriți. Și nu așa, doar că-ți place cutare sau cutare în general ci pentru că ai văzut ce brânză face în filmul pentru care e nominalizat – apropo, lista completă a nominalizaților acestei ediții cu numărul 88 e aici.

Prin urmare, am niște favoriți, după cum urmează, în ordinea numerelor de pe tricou…
Continue reading


February 25

Totuși, ce a vrut să spună Pepsi?

S-a discutat destul în spațiul virtual – și cred că nu doar acolo – despre mesajul pe care Pepsi l-a pus pe un mesh în centrul Bucureștiului, fix între două cinematografe, Patria și Scala: ”Filmul e un moment. Ignoră-l!”.

Luat ad litteram, mesajul nu a putut fi ignorat (sic!) de cei din industria filmului, și cumva pe bună dreptate – nimeni nu apreciază îndemnul ca munca sa să fie ignorată. Bașca, se poate extrapola la nesfârșit! Și, oricum, sunt deja prea mulți ignoranți pe plaiurile mioritice!

old pepsi
Bref, spiritele s-au inflamat în chiar weekendul în care poza cu mesh-ul respectiv a apărut pe FB, iar mesajele către companie n-au fost dintre cele mai amabile, ca să folosesc un eufemism – în fapt, unele au fost chiar exagerat de virulente. Lor li s-au adăugat reacțiile la reacții și uite-așa echipa Pepsi s-a trezit c-o frumoasă situație de criză în plin final de săptămână când toată lumea avea orice altceva mai bun de făcut.

Continue reading