December 4

După 20 de ani…

Era o seară de vineri, acum vreo șase săptămâni. Toamnă, târziu, întuneric deja, frig. Și eu am rămas fără țigări. Nu știu cum, e un mister, pentru că mi se întâmplă foarte rar asta. Bref, în premieră, mi-a fost lene și lehamite să ies să-mi iau țigări, deși am Mega vizavi și-o benzinărie la colțul străzii.
Ce-i drept, aveam IQOS și Heets în casă, ca tot fumătorul care e nevoit să aibă o alternativă la pneumonie când e frig afară.

NB: Acesta este un text despre cum a fost pentru mine trecerea de la fumat la IQOS. E pe bune, chiar am făcut schimbarea, nu m-a obligat și nu mă plătește nimeni pentru asta, îmi cumpăr Heets ca tot omul, cu bani.
Dacă nu fumați, evident, textul ăsta nu e pentru voi, și vorbesc serios! Nu încurajez pe nimeni să (re)înceapă să fumeze, e o adicție, e dăunător și costă!
Dacă vreți să vă lăsați de fumat, mai bine citiți cum a fost la o sesiune Allan Carr România – am documentat foarte pe larg  asta într-o serie de patru texte, și cred că ajută.

Acestea fiind spuse, să revenim la seara aia de vineri când am rămas fără țigări. Și nu mi-am mai cumpărat de-atunci.
Continue reading


November 30

La mulți ani, România! Dar nu cu mine!

Am fost la Lidl în seara asta. Eram pe chill, chiar veselă, că taman ridicasem cel mai mic mouse de la emag – am fost așa de încântată că l-am (re)găsit, încât nici n-am mai avut răbdare să vină curierul.
Deci pe mulțumire, așa, în drum spre casă am intrat la Lidl-ul din Crângași să-mi iau niște chestii din gama Deluxe și niște haine tehnice d-alea de schi, că a venit iarna.

Și stop joc și zen, că m-au enervat compatrioții de-mi vine să împachetez pisica și să emigrez cu primul avion!
Pentru că ne credem buricul pământului, dar nu suntem decât niște animale îmbrăcate fără urmă de civilizație sau educație – și să mă scuze animalele, că am văzut unele cu mai multă empatie decât românii.
Continue reading


November 26

Catedrală sau spital?

Odată cu paranghelia de ieri s-a reluat în spațiul public discuția despre catedrală vs ceva de care chiar avem nevoie. În principiu, spitale, că suntem vai de capul nostru (și) la capitolul ăsta, ”campioni” la morți care puteau fi prevenite. Și nu, oricât at fi credința de mare în God, sfinți și alți făcători de minuni, medicii – buni sau răi – rămân, totuși, varianta la care, până la urmă, apelează toată lumea. Chiar și Olivia Steer.
Totuși, problema nu e neapărat că avem catedrală și nu avem spitale, deși, dacă aveam de ales, e clar ce-aș fi ales eu să facem din bani publici.

Continue reading


November 19

Două seriale de la HBO și o rugăminte: cum fac să-mi placă și mie Ferrante?

Hai că m-am uitat și eu la Hackerville, pe HBO Go, desigur, că de-aia îl plătesc, să mă uit la filme și seriale, d’oh!
Mi se pare o comedie foarte simpatică, am râs destul de tare la fiecare episod, mai ales la al treilea și al patrulea, cu mafiotul cel mai rău dintre răi, ăla fără scrupule, care își înjură subalternii cu Incompetenților! și e descris, nu mai știu unde am citit, ca un fel de Bond. James Bond dar pe invers cum ar veni. Un james Bond fermecător dar rău. Poate că e, nu știu, similar cu un moment în care Sean Connery avea o zi foarte proastă cu Marte retrograd.
Continue reading


November 13

Oglinda de la lift, MCV-ul și Piața Victoriei

Acum vreo lună, administrația blocului în care locuiesc a făcut o mică investiție în bloc, respectiv a înlocuit oglinda unuia dintre lifturi, făcută țăndări nici nu mai țin minte când. Chestie de ani, în orice caz.
Nu c-aș fi cochetă, dar cât de cât de la șase până la parter mai vezi dacă nu cumva ți-a fugit părul din coadă sau ai vreo urmă de cafea pe obraz sau mai știu eu ce treburi care te fac de râsul lumii. E utilă. Plus că acoperă peretele din placaj pe care, nu știu de ce, dar toată lumea ține să scrie ceva cu cheia.
Continue reading


November 6

Naivul și neștiutorul domn Pavel Popescu de la PNL: N-am semnat! Ba am semnat!

La începutul lunii octombrie, Declic și Accept au avut o campanie de boicotare a votului la referendum cu un clip făcut de Papaya – Copiii referendumului – cu trimiteri evidente și asumate la distopia Handmaid’s Tale. La momentul ăsta are peste 140.000 de vizualizări și vreo 2800 de comentarii de la tot felul de postaci care-l critică, dar asta e mai puțin relevant.
Acesta e spotul cu pricina:
Continue reading


November 1

În România, muncim ca să supraviețuim, ba unii se și împrumută pentru asta

Ieri, Fundaţia Friedrich Ebert România, împreună cu Syndex România şi Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii au făcut publică o cercetare privitoare la coșul de consum al românului – practic cam câți bani ne trebuie ca să trăim minim decent. Pentru o familie formată din doi adulți și doi copii minori, prețul traiului zilnic + ceva economii, o zecime din venituri, e aproape de 7000 de lei. Pentru o singură persoană costurile sunt estimate la peste 2500 de lei. Asta înseamnă că brutul salarial al acelei persoane ar trebui să se apropie de 1000 de euro.
Continue reading


October 30

Colectiv, trei ani mai târziu: tot furie și tristețe.

Iar e 30 octombrie și iar ne aducem aminte de Colectiv. Suficient de ironic și trist, mi se pare că tocmai asta nu mai reușim să fim: un colectiv. Fie ne-am calmat și ne-au luat valurile vieții, coșul zilnic, grijile, nevoile, invidia, fie pur și simplu am uitat furia, am uitat să mai fim împreună pentru că fiecare e pre(a)ocupat de ale lui, uitând că multe, de fapt, sunt ale noastre și numai împreună le putem schimba. Doar că trebuie să ne mai și pese de ceilalți…
Continue reading


October 25

Trimitem și noi niște olimpici să ne reprezinte cu brio afară?

Știți toate poveștile alea cu olimpicii români care au făcut și-au dres pe la competiții afară, s-au întors cu nenumărate premii și nu i-a bagat nimeni în seamnă pe bune, dar s-au umplut de Like și Love pe FB. Și după aia dăm Share și ne mândrim cu rezultatele lor pe-afară că poate ni se împrumută și nouă ceva din performanța lor. Nu contează că ei nu mai reprezintă România, pentru că, ce să vezi, în țara natală din părți cercetare, nema meritocrație și vai de educație!
Le știți? E, asta nu e una din poveștile alea cu nouă nu ne pasă de ei și lor nu le pasă de noi!
Continue reading