October 22

Sfaturi pentru studenții la comunicare, ep 7: Ioana Mănoiu, GMP PR

Ai muncit, ai intrat la Comunicare, crezi că de-acum viața ta e aranjată, un post de PR undeva, salariu bun, condiții mișto de lucru, carte de vizită drăguță și invidia prietenilor care au ales meserii mai puțin cool. Nu știi acum, că ești abia la început, dar ca să ajungi la cartea de vizită de invidiat, vor mai trece mulți ani, mulți ani în care o să trebuiască să muncești, să muncești pe bune, adică, să te implici, nu doar să te limitezi la a sta și a aștepta ca lucrurile să se întâmple. Fiindcă acum, dacă doar mergi la școală, iei notițe cu minte în altă parte și-ți exersezi semnătura de șef de agenție de PR pe marginea cursului, nu se cheamă că muncești pentru visul tău.

În episodul 7 al seriei cu sfaturi și resurse pentru studenții la comunicare, personajul principal e Ioana Mănoiu, Managing Partner la GMP PR, și vorbește exact despre cum socoteala de acasă NU se potrivește cu cea din târg – mulțumesc, Ioana, pentru răgazul de a răspunde la întrebări! :)
ioana manoiu

Teoria e buna dar practica ne omoară?

De la teorie la practica este un drum lung, iar eu am invatat asta pe propria piele. Eram studenta cu bursa la facultatea de jurnalism, aveam note mari la toate cursurile de writing si intr-o zi m-am angajat la Libertatea. Primele mele articole au fost varza. Mai precis, primele 20 de articole. Ok, sunau bine in romaneste si erau corecte din punct de vedere gramatical, dar cam atat. A fost pentru mine o experienta zguduitoare, nu intelegeam de ce, in conditiile in care aplicam exact regulile invatate la facultate, redactorul sef imi intorcea materialele modificate aproape in intregime.

Deci scoala este buna, dar nu la ce credem noi. Te invata principii generale, termeni de specialitate, iti deschide mintea si iti ofera acces la resurse, dar practica in campul muncii este sfanta. Este diferenta dintre a invata sa conduci o masina din fata calculatorului vs a iesi cu ea in trafic.

Ce sau cum nu trebuie să fie un bun practician de relaţii publice?

Cred ca PR-ul este una din meseriile cu cele mai multe mituri si clisee asociate. De la fata frumoasa care zambeste la un eveniment, pana la Samantha din Sex and the City sau The Spin Doctor care manipuleaza din umbra opinia publica. In realitate, nu suntem nici atat de evil si nici atat de glam. Este o meserie de birou si de consultanta, de research si de analiza. 60% din timpul nostru il petrecem scriind prezentari. Se munceste mult, sub presiune, iar skill-urile strategice primeaza in fata celor de networking. In primul an de cariera faci in principal rapoarte si mape de presa.

Dar in acelasi timp este o meserie superba, dinamica, in care interactionezi cu multe tipuri de oameni, care te schimba pe tine ca persoana. E adevarat, primim si invitatii la evenimentele mondene din oras, iar din cand in cand le mai si organizam. Dar nu asta este esenta meseriei noastre.

Ce ai recomanda pentru studiu intensiv, chiar şi extracuricular?

Cursul meu de la Dalles Go! :)

Internships – de unde ştii pe care să-l alegi şi ce trebuie să înveţi dintr-o asemenea experienţă?

Toate agentiile mari organizeaza concursuri de internship. Le recomand sa experimenteze mai multe si sa faca comparatii. Si sa nu se limiteze la sarcinile alocate. De multe ori, oamenii din agentie nu au timp sa petreaca cu ei. In cazul asta, nu trebuie sa se descurajeze, ci trebuie sa fure meseria. Sa se bage in seama, sa-si ofere ajutorul, sa fie pro activi. Daca aud ca se organizeaza un brainstorming, sa ceara sa participe. Daca aud ca urmeaza un eveniment sa intrebe daca pot veni si ei. Sa nu le fie rusine, sa nu fie timizi, oamenii din agentie ii vor remarca daca ii vad activi.

Ce ţi-ai dori să poată face/ştie un absolvent de comunicare?

Vreau sa stie doar 2 lucruri: sa scrie bine si sa vorbeasca impecabil limba engleza. Restul se invata. Cel mai mult conteaza atitudinea. Pare atat de simplu si totusi nu este, fiindca de aici apar cele mai multe probleme. Tinerii din ziua de astazi vor totul si acum. Au asteptari atat de mari si se dezamagesc extrem de repede. Cauta ceva, dar nu stiu ce si sunt confuzi. Vor sa arda etapele.

Pe vremea mea, oricat de urat ar suna asta, lucrurile erau mult mai simple. Cand aveai ocazia sa intri intr-o agentie, erai cel mai fericit om din lume. Nu conta salariul, nu conta programul, era important sa fii pe langa oamenii aia destepti care faceau campanii frumoase. Eu in primii 2 ani de agentie nu mi-am pus problema nicio secunda ce caut eu aici si de ce fac numai rapoarte de monitorizare. Lucram la una din cele mai tari agentii de publicitate si totul era magic.

Generatia de astazi este complet diferita. Predau de cativa ani la facultate si ma frapeaza acelasi lucru: lipsa entuziasmului. Am avut zeci de studenti in practica la GMP PR si putini dintre ei au facut diferenta. Majoritatea veneau, faceau ce le dadeai sa faca, iar la 6 plecau acasa. Am avut cazuri in care dupa o saptamana ne-au spus ca este prea obositor si ca isi vor adeverinta de practica si gata. Nu vedeam pasiunea, focul interior, dorinta de a schimba lumea. Pareau blazati inainte de vreme. Este fenomenul “What’s in it for me?”. Asteapta sa le dai ceva, si daca nu primesc, se plang. Este nevoie de o schimbare de atitudine: nu ce face tara pentru tine, ci ce faci tu pentru ea. Cum faci tu diferenta?

Nimeni nu vrea un PR fără experienţă, dar cum să capeţi experienţă dacă nimeni nu te vrea?

Este o aparenta. Toate agentiile au nevoie si de juniori. Consursurile de internship nu sunt actiuni de CSR pentru facultati, le organizam fiindca avem nevoie de resurse suplimentare. Daca tinerii sunt buni, isi gasesc de lucru. Poate nu imediat, dar daca ai fost remarcat in perioada de practica, vei primi un telefon peste un timp cu o oferta de job.

© 5dmarkii | Dreamstime.com
© 5dmarkii | Dreamstime.com

Nu e un drum ușor, cel spre o carieră în comunicare, experiența nu poate fi înlocuită cu nimic, iar dacă arzi etapele, o să ți se pârlească aripile destul de repede. Impostura poate funcționa o vreme dar nu merge la nesfârșit. Și parcă e păcat de semnătura aia așa frumoasă de pe marginea cursurilor, nu?

Mâine aflăm alte sfaturi de la Iulia Tănase, Managing Partner, Image PR. Până atunci, iată o recapitulare a celorlalte interviuri din serie:

Episodul 1: Sorana Savu, Premium PR
Episodul 2: Crenguţa Roşu, DC Communication
Episodul 3: Hortensia Năstase, GolinHarris România
Episodul 4 : Oana Bulexa & Monica Jitariuc, The Practice
Episodul 5: Imola Zoltan, McCann PR
Episodul 6: Tereza Tranaka, Oxygen PR


Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 22/10/2013 by ruxandra in category "Interviuri", "PR sau piar

3 COMMENTS :

  1. By Irina on

    cred ca te iei prea in serios :) tinerii aceia n-ar fi primii care constata ca si-au ales prost meseria. la 18 ani, cand dai la facultate, e greu sa faci alegeri perfecte ;) despre partea cu salariile nu vreau sa vorbesc prea mult. doar atat: tinerii de azi nu mai sunt dispusi sa munceasca “gratis”, pentru ca, nu-i asa, au si ei facturi de platit si, spre deosebire de generatiile mai vechi, ei pot face mai usor comparatie cu ce se intampla “afara”.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      Irina, ca sa primesti bani pentru munca ta, trebuie sa muncesti cat sa produci banii aia + 80% din cat se plateste statului pentru fiecare angajat. Agentiile de PR nu sunt companii caritabile.
      Nici afara nu ai salariu de entry level din care sa traiesti bine ci doar sa traiesti.

      Reply
  2. Pingback: Sfaturi pentru studenţii la comunicare. Epilog | printreranduri.eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *