December 5

Telegramă

Dragă Moş Nicolae STOP Aş fi vrut să-ţi scriu o scrisoare adevărată STOP Nu a fost vreme, dar sper să primeşti aceste rânduri la timp STOP Mărturisesc onest că nu prea am fost cuminte STOP Tu cred că ştii la ce mă refer şi nu repet, că nu e nevoie să afle şi oamenii de la oficiul poştal STOP Cuminte nu, dar am muncit STOP Mult, deci ceva-ceva tot merit! STOP Cred… STOP ăăăă … Sper! STOP Deci eu te rog să ai grijă de tata mai bine decât o face el însuşi! STOP Îl cheamă tot Nicolae şi nici el nu e prea cuminte! STOP Du-i nişte energie, vitamine, vezi tu! STOP Iar mamei ciocolată multă STOP Eu vreau doar un pic de răbdare şi un strop de inspiraţie STOP Gata! STOP

Continue reading


November 27

Cultura şi Educaţia şi-au cam luat câmpii… Noi mai rezistăm, da?!

TVR Cultural s-a închis pentru că televiziunea publică n-a fost în stare să primească bani şi de la buget şi din taxă fără să mai facă şi datorii. Mari! Nu se cheltuia cine ştie ce cu TVR Cultural, dar l-au tăiat oricum, fiindcă, deh, dacă nu se cheltuie mult, nici nu se scurge mult! Şi, până la urmă, ce atâta cultură şi educaţie, tovarăşi?!

Că după aia TVR ar fi dat nişte bani, şi nu neapărat puţini, ca să se facă nush ce film al lui Sergiu Nicolaescu e, probabil, o mişcare strategică pe care n-o pricep eu în context, chiar dacă ea, mişcarea, e deşteaptă şi, desigur, complet justificată! Continue reading


November 17

Dăruind vei dobândi!

Habitat for Humanity e o organizaţie nonguvernamentală care face case. Asta într-o foarte scurtă definiţie. De fapt, însă, e mult mai mult.

La finele anilor ’60, Millard Fuller, un avocat american care făcuse primul lui milion la 29 de ani, s-a mutat, împreună cu soţia şi copiii, la Koinonia, o fermă din Georgia, construind locuinţe simple pentru oamenii din comunitate, cu ajutorul comunităţii. Cinci ani mai târziu, în Zair, Fuller a încercat – cu succes! – să multiplice ideea de “comunitate pentru comunitate” în construcţia de locuinţe cu un prim proiect ce a presupus ridicarea a 100 de case. De aici şi până la apariţia “Habitat for Humanity” au mai fost doar câţiva ani. Adică dacă putem face asta în State ori în Africa, de ce să n-o facem în toată lumea?! Şi au făcut-o, o organizaţie internaţională care a schimbat vieţile a peste 2,5 milioane de oameni din toată lumea!

Continue reading


November 4

Povestea cu pânza de păianjen şi albina

Când am fost la Comedy Cluj, mi-am luat un răgaz de câteva ceasuri ca să (mă) rătăcesc prin Grădina Botanică. E foarte frumoasă, faină, cum ar zice clujenii, şi vă recomand să mergeţi pe-acolo când aveţi ocazia: e monument istoric, e bine întreţinută şi are vreo zece mii de plante. Iar raţa de pe minilac o să se bucure de vizită – e foarte prietenoasă!

Continue reading


October 20

Dragă eu însămi…

Mereu mi-am ordonat mai uşor mintea scriind. Dacă am multe de făcut, scriu To Do list, dacă sunt supărată pe cineva, îi scriu o scrisoare (şi n-o trimit, de cele mai multe ori!), dacă am de luat o decizie împart foaia în două coloana, una Pro şi una Contra, în fine, dacă mi se răzvrătesc gândurile, scriu într-un jurnal. Mă rog, scriam, că de când cu blogul, nu mai am vreme (şi) de asta. Dar scrisul e terapeutic, mereu am susţinut asta.

Ieri dimineaţă, de la 10 (!!!), în cadrul Comedy Cluj, am văzut un film care, din motive ce-mi scapă, că nu e vreo capodoperă, m-a făcut să mă smiorcăi. Da’ aşa, enervant de rău, că aş fi vrut să mă abţin, şi cu cât încercam mai tare asta, cu atât era mai dramatică situaţia! Îmi mijise chiar şi un colţ de zâmbet autoironic, pe motiv de lipsă de şerveţele, aşa că până la urmă a rezultat un fel de râsu-plânsu’, foarte în spiritul filmului, dacă mă gândesc mai bine, că el se cheamă L’Age de raison, adică Vârsta înţelepciunii.

Continue reading


September 19

Aparent, Ceauşescu n-a murit!

Într-un studiu realizat de Fundaţia Soros se arată că jumătate din adolescenţii români cred că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, în ciuda faptului că s-au născut DUPĂ ce vremurile cu pricina erau apuse şi că habar n-au cum era, de fapt, pe vremea lui Ceauşescu, altfel decât de prin filme sau de la părinţi şi bunici.

Sigur, pe vremea copilăriei comuniste cred că ne distram dacă nu mai bine, măcar mai autentic, dar de aici şi până la “era mai bine atunci” e o distanţă periculoasă pe care tinerii de azi o parcurg cu infinit mai multă dăruire decât în cazul materiei de studiu pentru Bac!

Nu am citit studiul (nu e pe site-ul Fundaţiei) dar cred că motivele acestei dubioase nostalgii sunt legate cumva de siguranţa unui job, a unei locuinţe, de siguranţa faptului că e acolo cineva care-ţi asigură o pâine şi un acoperiş. Dar ce gust are pâinea şi ce preţ are acoperişul?! Păi… să vedem!

Continue reading


August 7

Copil bătut! Ce faci? Te bagi sau nu?

Azi, cum veneam spre casă de la o întâlnire, pe una dintre străzile din spatele blocului, am auzit ţipete şi urlete care veneau dinspre curtea unei case, chiar înainte să trec prin dreptul porţii. Întâi am crezut că se ceartă nişte adulţi, dar după aia am înţeles că era o femeie care ţipa la un copil şi-l altoia corespunzător. Nu ştiu ce făcuse, dar femeia, probabil mama lui?, era foarte nervoasă, iar palmele pe care le-a încasat copilul au fost atât de sonore încât aproape că m-au durut şi pe mine.

Nu sunt genul care asistă liniştit la faze din astea, dar poarta şi gardul erau înalte, deci oricum nu puteam vedea exact ce se întâmplă, şi ce-aş fi putut să fac? Să sun la poartă şi să spun Doamnă, nu-l mai bateţi?!, să chem poliţia care, probabil, nici nu poate să se bage în aşa ceva? Ce să fac?

Am trecut mai departe, dar mi-a rămas cumva în minte dorinţa de-a o fi făcut pe femeia aia să înceteze.

Acum, sigur, eu nu ştiu prea multe despre copii, şi nici nu-mi dau seama dacă vorbele sunt suficiente să te asculte de fiecare dată, pot doar să presupun că uneori se mai impun şi corecţii gen o palmă peste fund. Dar de asta şi până la ce am auzit eu azi e ceva distanţă, zău! Şi ce poţi să faci? Ai dreptul, tu, trecător, să te bagi între părinte şi copil? Ai dreptul tu, trecător, să rămâi indiferent?

Dilema serii. Acu’ ziceţi şi voi cum e mai bine, ca să ştiu data viitoare când trec pe acolo! :)


July 12

Cum te îmbraci la ocazii speciale

Ca om care a făcut multe evenimente, ştiu că, dincolo de punerea la punct a detaliilor organizatorice, lista invitaţilor e foarte importantă, la fel şi modul în care aceştia se raportează la evenimentul pe care îl organizezi, iar dacă pe invitaţie scrie că se impune un anumit dress code pe lista respectivă ar trebui să se regăsească oameni care pricep şi respectă asta. E o chestie de respect reciproc şi (încă o) premisă de la care se poate pleca pentru succesul unui eveniment.

Mai primesc şi eu invitaţii, pe unele le onorez, pe unele nu, în funcţie de program, interes şi ale detalii dar încerc mereu să respect “codul” din motivele de mai sus. Dar care e codul ăsta, cum ne îmbrăcăm în funcţie de ceea ce speciică organizatorul pe invitaţie?! Ei bine, Ailin Ibraim, stilista din Programul Activia, ştie şi ne spune:

Codurile vestimentare nu pot fi ignorate, așadar pentru a nu cădea în ridicol sau pentru a nu arăta lipsă de respect pentru efortul depus de organizatorii unui eveniment, este indicat să știm ce presupune fiecare cod și ce combinații vestimentare se pretează în funcție de tipul de eveniment, ora la care are loc și locația.

WHITE TIE

Este cel mai pretențios și formal cod vestimentar și obligatoriu în cadrul evenimentelor de gală, celor ce implică prezența unor autorități de stat sau figuri regale, în cadrul balurilor de caritate, recepțiilor etc. Pentru domni, presupune: frac, vestă albă, cămașă albă, pantaloni cu vipușcă dublă și papion. Pentru doamne, sunt recomandate rochiile de bal, de preferat într-o singură culoare din materiale precum satin de mătase, brocart, tafta sau muselină. Nu se poartă niciodată sandale la un eveniment de acest nivel, doar pantofi care nu lasă la vedere degetele, obligatoriu dresuri și, eventual, mănuși lungi și albe.

BLACK TIE

Este un cod vestimentar semi-formal și presupune pentru domni purtarea unui tuxedo, iar pentru doamne rochii lungi, deux-pieces-uri elegante sau clasica rochie neagră care este perfect acceptabilă pentru un eveniment de genul acesta. Lasă-te inspirată de ținutele de la Gala Premiilor Oscar și optează pentru rochii lungi din mătase, drapate, în culori pastelate sau în nuanțele pietrelor prețioase, alege maxim trei bijuterii, neapărat prețioase și un cluch din satin cu aplicații. Tocurile sunt obligatorii!

COCKTAIL ATTIRE

Presupune rochii scurte sau midi pentru doamne și costume negre pentru domni. Fiind un cod vestimentar mai flexibil, permite mai multă creativitate în abordarea ținutelor, astfel domnii pot renunța la costum în favoarea unui sacou asortat la o pereche de pantaloni, iar doamnele pot purta topuri din mătase la o pereche de pantaloni eleganți.

SMART CASUAL

Este de fapt o ținută de zi sau de seară casual cu accente elegante. Poți purta inclusiv jeanși cu un top mai elegant sau un top basic din bumbac fin împreună cu un colier statement cu o fustă lungă și o pereche de balerini.

CASUAL

Este cel mai permisiv cod vestimentar, este zona în care poți să experimentezi cele mai creative combinații. Sezonul acesta, încearcă de exemplu un hanorac viu colorat peste o rochie albă semitransparentă sau o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă și o cămașă fără mâneci, înnodată în talie. Definitivează ținuta cu o eșarfă colorată pentru un look pin-up autentic.

Fireşte, în Programul Activia sunt mult mai multe sfaturi despre stil de la Ailin, dar mai sunt şi doi specialişti care îţi spun cum să te hrăneşti sănătos şi ce exerciţii fizice trebuie să faci – chiar şi dacă n-ai chef să te duci la sală. Mai mult, dacă te înscrii în program, intri într-o comunitate cu peste 10.000 de persoane interesate de obiceiurile sănătoase, iar activitatea de pe Forum e chiar intensă, aşa că nu se poate să nu găseşti răspuns la întrebările tale! Enjoy! :)


June 26

Capacitatea care este subiectivă sau predicativă, după barem!

Alex se întreabă la el pe blog dacă Ministerul Educaţiei a greşit sau sunt elevii (de clasa a VIII-a) ignoranţi, pornind de la unul dintre subiectele date, la română, la examenul de capacitate.

Alex spune că e surprins de faptul că elevii de clasa a opta spun că n-au auzit de ebook, şi de aici o parte de scandal, dar şi că lui i se pare că elevii ar trebui să poată rezolva cerinţele, indiferent de subiectul textului la prima vedere.

Eu cred că Ministerul a greşit, pentru că dezavantajează unii elevi, respectiv pe cei care n-au auzit în viaţa lor de ebook ori Kindle (şi care nu sunt puţini) şi pentru care lucrurile în format electronic sunt televizorul şi, eventual, computerul, dar nu o carte. A mai greşit şi pentru că textul ales e (tăiat) neclar, autorul vorbind despre “carte in format electronic”, apoi despre “dispozitivul rival”. Şi pe urmă “e uşoară”… cine? ebook-ul sau dispozitivul?, că oricum nici una nu face acordul corect cu adjectivul la singular, feminin.

Asta ca să nu mai spun despre punctul al treilea care a stârnit o mulţime de comentarii ieri, inclusiv pe pagina mea de FB, dar şi o petiţie cu peste 26.000 de semnături, subiect asupra căruia nici mcar profesorii nu se pun de acord, iar Academia spune că e “dificil de interpretat”.

Eu înţeleg că e-ducaţia (!) e bătaie de joc în România, dar să faci subiecte la mişto nu mi se pare deloc… mişto!


May 15

Vă dorim deprimare fericită!

Nu ştiu dacă am reuşit să reţin chiar tot, dar aproximativ astea sunt ştirile serii la o televiziune naţională. Ordinea de mai jos e dupa cum îmi amintesc eu, nu cea din Jurnal.

1. un infractor care era sa evadeze a fost împiedicat să facă asta, 2. un copilaş a ajuns la spital cu esofagul opărit de nush ce substanţă de curăţat găsită prin casă, 3. Iurie Darie, tremurând, aproape descărnat, pe patul unui spital, cu diagnosticul de hidrocefalie, 4. Şerban Ionescu plângând pe un al pat de spital, 5. am intrat în recesiune economică, 6. încă un ministru al educaţiei o dă de gard, 7. fructele româneşti de sezon sunt foarte scumpe, 8. un nene de la Sibiu (parcă) a murit în urma unei muşcături de căpuşă, 9. avem un nou şef al Poliţiei, 10. becurile economice au mercur, care poate duce la tot felul de boli periculoase şi chiar mortale.

Da, o să murim de la becuri. Şi toate ştirile astea au fost difuzate doar până la publicitate. Nici măcar una pozitivă.

Care e treaba?! Suntem prea mulţi? Tre’ să se mai sinucidă unii dintre noi?! Trebuie să fim atât de disperaţi, de demoralizaţi, de lipsiţi de speranţă încât să putem fi manipulaţi cât mai uşor, încât orice leu în plus la salarii şi pensii, orice piramidon adăugat pe lista de compensate să devină sărbătoare naţională?!

Am mutat pe VH1. E George Michael cu Freedom. Se potriveşte perfect!

În caz că se rămâne vreodată în pană de ştiri nasoale, aş vrea să amintesc că au murit Michael Jackson şi Liz Taylor, au dispărut dinozaurii, eu mi-am spart una dintre cănile favorite de cafea săptămâna trecută şi am auzit că unei vecine de la mine din bloc i s-au terminat sacii de gunoi seara, când toate magazinele erau închise.

TRAGEDIAAAAA! (a se pronunţa telenovelistic: trahedia)

PS Într-o notă ceva mai serioasă, vă daţi seama că eu trebuie să fac PR pentru un Festival de Teatru?! Na, acuma cine mai râde?!